Cand diavolul te prinde cu casa... goala

Trecusera ani de zile si acum era iar in pragul usii. Purta o palarie neagra trasa pe ochi si era invelit cu o pelerina neagra pe care fusese nevoit sa o imbrace pe masura ce se apropia de aceasta casa. De unde venea el, nu ploua niciodata, ba inca nici nu era urma de apa, stiau despre ea doar din dictionare. Si interesant: pe cum se apropia de acea casa, atmosfera devenea tot mai placuta. Plecase din ea alungat de Cineva pe care il stia din vesnicie. Acum avusese curaj sa revina. Avea in mana un geamantan greu si pe el se vedea o tablita ce avea gravata pe ea un nume: „vechiul proprietar, duhul de alta data”. Era obosit. Prin minte ii treceau ganduri pe care Domnul Isus ni le relateaza in Evanghelia dupa Matei:

            Matei 12:43  Duhul necurat, cînd a ieşit dintr'un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n'o găseşte.

            Matei 12:44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.

             Matei 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.”

            Daca ar fi dupa diavol, nu ar fi niciodata criza imobiliara. Pentru ca el ocupa in general toate casele goale. La cele sufletesti ma refer. Cu siguranta nu sta intre patru pereti din beton ci in inimi goale de carne.

            Nu ati observat ca el vine in vizita si nu bate la usa? Se uita, cerceteaza, constata si pleaca. Si aici e toata pacaleala. Rasufli usurat si ramai cu casa goala, spunand: S-a dus!. Dar, el pleaca doar ca sa mai aduca cu el inca sapte. Maria Magdalena a fost o astfel de casa. Domnul a scos din ea sapte draci. Si este si atent la detalii, le alege pe spranceana duhurile, e si modest pe deasupra. Se compara cu cele sapte cu care vine si are o conditie de selectie. Sa fie mai rele ca el. Inalte trasaturi de caracter. Adica noi, rareori recunoastem ca sunt altii mai buni decat noi la ceva. Nimeni nu canta ca noi, nimeni nu se roaga ca noi, nu fariseule?

            Luca 18:11  Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

             Luca 18:12  Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

            Oricand, pentru diavol si duhurile lui, rautatea este o virtute... e o adevarata umilinta sa recunosti ca sunt altii mai rai ca tine. Mi-l inchipui uitandu-se pe geam in casa aceea goala in care a fost si dintr-o data ii vine in minte un gand altruist: „In pustie am lasat multi care nu au unde locui caci au facut praf casele numite oameni in care au fost. Si parca de cand acest Isus este in Israel s-a cam aglomerat pustia cu duhuri izgonite din casele(sufletele oamenilor) lor.  Asta este goala, curata, impodobita numai buna de o petrecere, ei nu au unde locui, ma duc sa le dau o veste buna si sa ii iau si pe ei.” Si dintr-o data zbrrr...!

Mat 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi.

Dar noi oare cand o sa intelegem ca nu exista bucurie de unul singur? Noi nu impartim casele cu nimeni, painea nu o impartim cu saracii, hainele cu dezbracatii. Si astea toate sunt fara de valoare. Duhurile impart cel mai pretios lucru, sufletul omului, intre ele si nu cu un gand bun ci ca sa il faca praf, dar il IMPART oameni buni.

            Noi abia daca chemam un prieten la evanghelizare si duhul asta merge in pustie si aduce sapte, nu pentru a face un lucru bun ci unul rau. Nu vi se pare paradoxal?

            Isus vorbeste despre obiceiul duhului de a reveni. Vine sa vada, sa cerceteze cu un miros de fum de tigara din trecut, cu o dorinta dupa un pahar. Astea sunt toate intoarceri ale lui, incercari sa vada daca este casa goala. Pune-te atunci repede si te roaga sa ti se umple casa de Duhul Sfant, de Isus.

            Nici de inghesuiala nu se teme. Sta in cat loc ii dai. Imparte o camera si cu inca sapte daca e nevoie. Doar copiii nostrii vor fiecare camera lor, chiar mai mult: de cand merg la gradinita vor casa lor. La cinci ani vor casa, ma intreb ce isi vor dori la douazeci. Probabil hoteluri, insule personale etc.

            In Marcu 5 erau aproape doua mii de porci si ei cam sase-sapte mii de draci. O adevarata problema,nu? Nu si pentru ei… Au incaput toti acolo, cam trei pe un porc. Noi nici doi pe o banca uneori.

            Apoi Isus remarca schimbarile ce au loc in viata unui om prins de diavol cu casa goala.      

            „...starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi.”

Mar 5:2  Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

Mar 5:3  Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

Mar 5:4  Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

Mar 5:5  Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

Lipsa de odihna, incapacitate de infranare nici a ta si nici a celor ce incearca sa iti puna limite si ingradiri.

            Dar de ce sa il lasi pe diavol sa se treaca proprietar pe inima ta? Stiti ca noi pe usa avem obiceiul sa ne trecem numele de familie pe o placuta. „ Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit.„

Fapte 13:10  şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?

            Fapte 8:22  Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

            Fapte 8:23  căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

Urate lucruri scrise pe usa unor inimi. Trista realitate in spatele unor asemenea usi.

            Dar de ce sa se treaca el in Cartea Funciara ca proprietar al inimii tale? Cand il poti lasa pe Domnul Isus care ”sta”... El nu vine din cand in cand, El sta la usa ta si bate. Lasa-l sa intre.

            Oameni cu sufletele goale, cu casele impodobite, este cineva la usa. Faceti doar liniste sa ii auziti bataia si deschideti repede sa intre. Ca alternativa nu e una placuta. Va veni cineva care nu bate, care nu isi cere scuze, care nu se anunta dar care „intra in casa, locuieste acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai.”

            Apocalipsa 3:20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

            Nu te mai tot gandi atata ci lasa-L sa intre! Amin!