Billy Graham, Joel Osteen, Rick Warren și lista continuă…

Am auzit de unii dintre ei pe când eram încă în România. Când Billy Graham a vizitat Biserica Filadelfia din București în 1986, deși uram cumplit sistemul de trecut direct în față cu relații, am profitat de faptul că cineva din familia imediată era unul din oamenii de ordine și am stat confortabil să-l ascult pe marele evanghelist. Am sosit în America în 1987. Primul mare șoc nu mi-a fost magazinul alimentar Pak-n-save, nici autostrăzile și nici prima noastră mașină cumpărată cu averea de $ 1,100 (aproape pe gratis, de la un om deosebit!). Prima experiență de senzație a fost a doua zi, imediat după sosire, când l-am văzut pe Jimmy Swaggart (ahhhh, ce păcat!) predicând la… televizor! Atunci am crezut că sunt într-adevăr în America. Că nu înțelegeam nimic fără să-mi traducă cineva a fost altă poveste. În câteva luni s-a rezolvat și asta.

Pe parcurs, m-am familiarizat cu alte personalități tele-evanghelistice ale vremii: Dr. Robert Schuller de la Catedrala de Cristal din Garden Grove, CA (am locuit la vreo 10 minute de grandiosul edificiu), John Osteen (tatăl lui Joel), Adrian Rogers, Charles Stanley, James Kennedy și alții. Unele dintre acestevârfuri evanghelice cum ar fi John Osteen, Adrian Rogers și James Kennedy, și-au încheiat alergarea în mod onorabil. Au rămas până în ultimile zile de viață aceiași stâlpi care au dat stabilitate Bisericii în timpul îndelungat (zeci de ani) al slujirii lor. Nu au ieșit în relief cu mofturi infantile care țin mai degrabă de crizele de la mijlocul vieții, nu au avut căderi în imoralitate, ca alții care au produs mari pagube Evangheliei, nu s-au degradat la nivelul de cerșetori de bani și nu s-au văzut a fi obsedați și nici orbiți de succes.

Există, însă, un grup de pastori proeminenți, care mai mult decât ar aduce blamă slujirii lor și numelui ce-l poartă, ei cochetează cu întunericul lumii, schimbând Evanghelia sacră a Domnului Isus cu o altă evanghelie. Cum este posibil ca, după mai bine de o jumătate de secol de slujire, octogenarii Robert Shuller și Billy Graham să renunțe la ADEVĂRUL de căpătâi al Evangheliei și anume mântuirea doar prin Isus Cristos? Puteți urmări dialogul AICI. Ca să nu existe dubii, Billy Graham repetă erezia și la CNN. În aceeași ordine de idei, mai tânărul Joel Osteen, pastorul celei mai mari biserici americane, moștenită de la tatăl său, are mari dificultăți să recunoască exclusivitatea Evangheliei AICI și să condamne homosexualitatea ca păcat AICI. Nici Rick Warren nu rămâne mai prejos, demonstrând aceeași predispoziție AICI. Nu mai vorbim de Oral și Richard Roberts, Bill Hybels, Ted Haggard, Benny Hinn, Paula White, Joyce Meyer (trebuia să fie și o… păstoriță sau două),  și alți titani ai megabisericii moderne care, ori se maimuțăresc lamentabil în jocul unei biserici unidimensionale (banii), ori reinventează biserica într-o formă adaptabilă unei societăți care nu mai are nici o identitate și de care au rămas doar mofturile, ori capitulează în fața imoralității, divorțului sau apostaziei.

Cursa este pe cât de periculoasă, pe atât de inocentă. Am studiat-o practic în cei câțiva ani de slujire pe care mi i-a îngăduit Domnul. Iată-i capcanele:

1. ”Să predicăm Evanghelia Domnului Isus.” Un început bun. Foarte bine!
2. ”Să fim înțelepți ca… pescarii: peștele trebuie momit.” Serios?
3. ”Să renunțăm la tradiții și la limbajul creștin de lemn care îndepărtează oamenii.” Aha!
4. ”Să fim cât mai îngăduitori (plini de dragoste) și să nu-i obosim cu prea multă Biblie.”Mda, Biblia este obositoare chiar pentru unii creștini.
5. ”Să le oferim ce le place: muzică, teatru, glume, distracție…” Sigur că da! Ca la circ!
6. ”Să-i facem să se simtă confortabil: fără subiecte prea critice, dure, mustrătoare…” Să doarmă bine, săracii!
7. ”Să îi motivăm spre o viață de succes… acum și aici. Este visul oricărui om.” Unde credeți că va ajunge o parte din… succes?
8. ”Să nu aducem ofensă altor credințe…” Pacifism și ecumenism: este calea supraviețuirii social-politice…

Care este rezultatul? Evanghelia devine o alternativă! Isus este o cale… Credința esteopțională…

În biserica post-modernă, dispare atitudinea de reverență față de Dumnezeu! Jim Bakker, primul și marele căzut al paradisului tele-evanghelistic, a fost întrebat pe când se afla închis pentru fraudă, cum de a putut aluneca așa de jos… ”Jim, tu nu l-ai mai iubit pe Domnul Isus?” ”Ba da, a fost răspunsul său. Totdeauna l-am iubit pe Domnul Isus! Foarte mult! Problema este că, la un moment dat, nu mi-a mai fost frică de Dumnezeu!”

Așa se nasc lupii moraliști (adică, îmbrăcați în blană de oaie).