Amintiri cu sfinti~~~Traian Dorz...

Astazi (20 iunie 2009) se implinesc 20 de ani de la plecarea in vesnicie a fratelui Traian Dorz… Am recitit si ascultat cu lacrimi biografia acestui frate…Un frate, care daca ar trai azi printre noi si l-am intalni pe strada, probabil nici nu l-am saluta. Ni s-ar parea prea simplu. Daca am fi fost langa el in ultimii ani cand a suferit, probabil ne-am fi intrebat de ce atata boala? De ce atata greu? Nu au fost de-ajuns 17 ani de inchisoare?? Nu au fost de-ajuns bataile? De ce a trebuit atata modelare in viata acestui frate?

Stiti de ce? Pentru ca doar din diamante adevarate se fac colierele cele mai scumpe. In timp ce astazi “artistii” crestini compun cantari langa un pahar de Coca Cola, el compunea poezii pe betonul rece din inchisoare.

Ma intristez adesea privind biserica cantand fara nici un sentiment de piosenie “Isus al meu tovaras scump” si ma gandesc ca noi cantam pentru inviorare (“Pentru inviorare ne ridicam in picioare si cantam o cantare"-ati auzit acest "indemn" de multe ori, cu siguranta….”). Fratele Dorz a compus aceasta cantare pentru ca traia cu Isus toata saptamana nu doar 2 ore duminica….Vroia cerul mai aproape, noi parca ni-l indepartam.

In timp ce altii scriu pentru aplauzele celor din jur, fratele Dorz scria pentru ca asa simtea… In timp ce altii scriu ce nu au trait niciodata, din punct de vedere spiritual, fratele Dorz scria pentru ca asa traia.

De nenumarate ori am gasit mangaiere in poeziile simple primite de fratele Dorz de la Domnul….De nenumarate ori, am inteles ca viata dansului spre cer a fost o viata a suferintei….Un cuvant pe care crestinii zilelor noastre incearca tot mai mult, prin orice metoda sa-l evite…

Ma opresc aici din aceste scurte ganduri si va invit sa urmariti marturia video de mai jos prezentata de insusi fratele Dorz, cu putin timp inainte de moartea sa.



Pentru cei care doresc sa citeasca cateva din poeziile dansului publicate pe resursecrestine.ro, click aici

Deasemenea, aici gasiti cateva poezii recitate de insusi fratele Traian Dorz.

O intrebare la care am putea medita: Oare cum vom sta noi in cer langa astfel de oameni?