Ce anume îmi face viața să fie mai semnificativă?

    Adevărata semnificație a vieții este faptul că Dumnezeu a creat ființele umane după propria-I imagine, cu valori prețioase, iar acele valori, acea semnificație constă în a-L cunoaște pe Dumnezeu, a-L iubi, a-L mărturisi pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viața e despre Dumnezeu. Omul nu se află în centru, ci Dumnezeu. El e Cel care a creat omenirea și universul pentru a-Și amplifica măreția. Și bucuria noastră din această lume, pe care Dumnezeu a făcut-o esențială, se află în Isus Hristos, în Dumnezeu Tatăl și în Duhul Sfânt.

    Deci, nu există nicio tensiune între găsirea semnificației noastre pentru a-L mări pe Dumnezeu și a fi pe cât de fericiți putem. Aceasta este una dintre cele mai mari descoperiri pe care le-am făcut în viața mea: scopul lui Dumnezeu de a fi glorificat și pasiunea mea pentru a fi satisfăcut nu sunt deloc la extreme diferite. Acestea se pun la un loc pentru a-mi găsi satisfacția în Dumnezeu. Deci, eu folosesc fraza următoare: Dumnezeu este cel smai glorificat în mine atunci când eu îmi găsesc tot mai mult satisfacția în El. El primește gloria, eu primesc bucuria.

    Acum, răspunsul pentru a doua parte a întrebării, în legătură cu asumarea riscurilor și acceptarea șanselor, este că oamenii care își găsesc întreaga desfătare și bucurie în Dumnezeu vor rămâne cu acestea, deoarece ele nu le pot fi luate și nici măcar moartea nu le poate răpi acea satisfacție. În prezența Domnului se află bucurii nespuse. „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespus şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11). Deci, moartea nu poate opri această bucurie. Oamenii de acest fel sunt cei mai periculoși – în sensul bun al cuvântului. Acest fel de oameni îi iubesc pe alții cu orice preț. Deci, dacă văd că ești în bucluc, că mergi spre moarte – și cred că oricine moare și e pe calea distrugerii dacă nu-L are pe Isus – sunt dispus să-mi dau viața pentru tine, deoarece nici moartea nu-mi va putea lua bucuria. Iar dacă și crezi în Hristos, atunci bucuria mea e dublată, deoarece îmi găsesc bucuria în bucuria pe care tu o ai în Dumnezeu. Deci, așa cred că este cel mai bine. Dumnezeu primește gloria, eu iau bucuria, iar tu primești dragostea.

    Ne irosim viața dacă ne căutăm fericirea și importanța fără a face referire la Isus Hristos. Dacă Dumnezeu e scos din discuție, dacă Isus e lăsat pe dinafară, iar noi devenim milionari, ne bucurăm de toate plăcerile sexuale pe care ni le putem imagina și devenim foarte faimoși, atunci cu siguranță ne-am irosit viața. Pentru că până la urmă, Dumnezeu este Cel care a creat lumea și tot El este Cel care va pune un sfârșit pentru ea, cât și pentru fiecare lucru existent, pentru a-Și îndeplini scopul. Și dacă nu ne-am alăturat Lui în acel scop... Ne-am irosit viața.

    Îți irosești viața în momentul în care nu mai vrei să faci lucrurile pentru care ai fost creat. Fiecare ființă umană creată după imaginea lui Dumnezeu a fost modelată pentru a reflecta gloria Lui, valoarea Lui, frumusețea Lui. Deci, dacă nu ne găsim desfătarea în Hristos, dacă nu ne găsim bucuria în El, ci, în schimb, ne-o găsim în alte lucruri care la prima vedere s-ar putea să pară foarte satisfăcătoare, înseamnă că ne-am irosit viața. Ceea ce înseamnă că cea mai mare parte din populație își irosește viața, deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu-L iubesc pe Dumnezeu. Pentru ei, Dumnezeu reprezintă o mică considerație. Poate că din când în când, în momente de criză, El este primit în viețile acelor oameni, iar asta reprezintă o mare blasfemie. O mare dezonoare pentru Dumnezeu, iar noi vom afla la sfârșitul drumului că ne-am irosit viața din cauza faptului că L-am mărginit pe Dumnezeu, în loc să-L punem în centrul vieții noastre.