Poate un creștin născut din nou să își piardă mântuirea?

    Răspunsul biblic pentru această întrebare este un răsunător, clar, emfatic, vesel, glorios: „Nu!” O persoană născută din nou nu poate deveni moartă, nu poate fi nenăscută din nou. Am să dau câteva referințe biblice, am să încerc să folosesc textul biblic cât de mult posibil, nu doar să vorbesc în termeni teologici.

    Viața care este împărtășită prin nașterea din nou este eternă. 1 Ioan 5:11: „Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său.’’ Deci El nu ne dăruiește o viață temporară, El ne-a dat viață veșnică. Noi deja suntem participanți ai vieții de apoi.

    Iată un alt verset crucial, Romani 8:30: „Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.” Proslăvirea este stadiul final al mântuirii permanente și acest verset spune că toți cei chemați, fără ca cineva să renunțe, sunt neprihăniți și cei neprihăniți, fără ca cineva să renunțe, sunt proslăviți. Deci răspunsul este: dacă ești chemat nu-ți poți pierde mântuirea. Voi demonstra că a fi chemat și a fi născut din nou sunt două lucruri identice în Biblie. Noi vom fi neprihăniți, vom fi proslăviți pentru că am fost chemați și asta înseamnă că am fost născuți din nou. Chemarea despre care Pavel vorbește în acest verset este chemarea lui Lazăr din mormânt de către Isus: „Lazăr, știu că ești mort. Acum, vino afară!” Chemarea Lui Isus crează viață și asta s-a întâmplat fiecărui creștin. Dumnezeul Suveran a chemat și a creat viața. Deci asta înseamnă că este o promisiune atașată de această chemare.

    Iată câteva versete. Primul este din 1 Tesaloniceni 5:23: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” Deci teoria logică este că dacă ai fost chemat, Dumnezeu este credincios și tu vei fi protejat până în ultima zi.

    Sau alt verset 1 Corinteni 1:8-9: „El vă va întări până la sfârșit, în așa fel încât să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” Deci acum ne putem întoarce la Romani 8:30 și putem vedea de ce Pavel spune că toți cei chemați sunt neprihăniți și toți cei neprihăniți sunt proslăviți deoarece Dumnezeu este credincios și nu este nimic automatic aici. Mulți oameni consideră siguranța mântuirii ca pe un vaccin ca atunci când aveam 6 ani. M-am rugat și Dumnezeu mi-a vaccinat brațul și acum eu nu pot lua boala națiunii pierdute. Nu așa stau lucrurile. Mai degrabă este ca o terapie pe viață cu un doctor care spune: „Tu ești pacientul meu, vei face ce îți voi spune și eu te voi păstra întreg până la sfârșit.”

    Ieremia 32:40 este versetul meu preferat care m-a făcut mereu să perseverez și spune așa: „Voi încheia cu ei un legământ veşnic: nu Mă voi opri din a le face bine şi voi pune înăuntrul lor frica de Mine, ca să nu se mai depărteze de Mine.” Deci noul legământul pe care Isus l-a cumpărat cu sângele Său este unul de păstrare, nu este doar unul de siguranță într-un mod mecanic, este unul de conservare activă. Dumnezeu este activ în viața mea. Când îi întreb pe oameni cum vor ști că vor fi creștini când se trezesc dimineața mulți dintre ei sunt șocați și spun că e ca și cum ai fi om. Nu este ca și cum ai fi om, tu te vei trezi mâine dimineață creștin deoarece Dumnezeu este credincios. Dumnezeu te va trezi dimineața și va trezi în tine credința în El.

    Mai dau câteva versete. Filipeni 1:6: „Și sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi.” Motivul pentru care Pavel vorbește în acest mod este legătura dintre credincioșia Lui Dumnezeu și cei chemați, cei născuți din nou. Acum, El este Cel care poate să vă păzească de orice cădere. Am predicat din acest subiect cu ceva timp în urmă în anul 1967, când tocmai îmi terminasem lucrarea pentru pastorat. Sunt copleșit de faptul că Dumnezeu m-a ținut in picioare și nu m-a lăsat să cad și să aduc ocară Numelui Său și astfel să distrug Biserica. Nu îmi aduc aminte de acest lucru stând cu brațele-n sân și spunându-mi ce băiat bun sunt eu. Spun: „Uimitor! Uimitor! Acest lucru este datorită Celui care m-a ținut și mă va ține în continuare în picioare.”

    Ceea ce conduce doar către o întrebare-cheie pe care oamenii mereu o au și ar trebui să o aibe: „Dar ce se întâmplă cu oamenii care sunt în biserică și au fost diaconi sau prezbiteri și arătau ca și cum ar fi primit mântuirea și au urmat un colegiu, iar după 5 ani au aruncat toată munca deoparte și alții chiar au murit în această stare. Ce se întâmplă cu ei?” Și cred că sunt 2 versete-cheie la care oamenii care au această întrebare ar trebui să se gândească mult. Primul este 1 Ioan 2:19: „Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar ieşind au arătat că nu toţi sunt dintre noi.” Și expresia dintre noi în acest verset cu siguranță se referă la unii oameni născuți din nou odată cu noi, altoiți în Hristos odată cu noi, dar defapt ei n-au fost. Ei păreau ca și cum ar fi, au spus unele lucruri corecte, au gustat din puterea veacului viitor, dar ei n-au fost născuți din Dumnezeu.

    Și încă un verset. Evrei 6 este un bloc de poticnire pentru mulți oameni care aud despre tipurile de experiență spirituală pe care le poate avea o persoană și totuși aceea persoană să fie pierdută. Dar eu cred că Evrei 3:14 este cu adevărat un verset-cheie al cărții Evrei și spune așa: „Noi avem parte de Hristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început.” Acest verset nu spune că dacă vă veți păstra încrederea nezguduită până la sfârșit veți primi o parte din Hristos. De fapt, scrie că noi știm că avem, de la începutul vieții noastre în Hristos, o parte din El și de aceea vom rămâne în El până la sfârșit. Ceea ce înseamnă că perseverența în credință este dovada că noi am fost făcuți parte din Hristos și dacă aceea perseverență nu este de lungă durată înseamnă că noi nu am fost niciodată în Hristos, iar siguranța mântuirii nu există. Iată cheia: garanția mântuirii nu este automatică, această garanție este dirijată de încrederea noastră într-un legământ absolut suveran și de credința noastră în Dumnezeul care Și-a dat Singurul Său Fiu în numele păcătoșilor, astfel încât când noi ne uităm la E, Duhul Sfânt mărturisește despre noi că suntem copiii Lui Dumnezeu.