Răpirea Bisericii întâi,apoi Marea Apostazie

Există o întrebare, pe care și-o pune sieși fiecare creștin adevărat care cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu: Voi fi oare și eu printre cei ce vor fi răpiți(strămutați)la cer împreună cu Biserica lui Hristos? Sau voi rata această minunată și Unică ocazie de a fi în cer, odată cu Biserica lui Hristos, rămânând pe pământ, cu ceilalți oameni, suferind persecuția și domnia atroce și nemiloasă, a Fiului Fărădelegii, Antihristul? Biserica lui Hristos aici pe pământ așteaptă să se intoarcă, Cel ce a făcut această frumoasă făgăduință, întregului ei trup, deplinei sale ființe. Cred că aproape orice îndemn la rugăciune, orice cântare de laudă sau poezie, orice rugăciune, conferințe sau întâlniri bisericești sau chiar cercuri de stăruință, privesc cu nerăbdare către momentul acela nespus de măreț Al răpirii Bisericii Sale de către Hristos, Domnul nostru! Și în aproape toate acestea se vorbește, se aduce aminte de făgăduința Domnului Isus Hristos, și anume că vom fi cu El, răpiți la cer, strămutați, noi Biserica lui Hristos! Și atunci mă întreb, dacă mâine va fi răpirea, și va fi ridicată(strămutată) Biserica lui Hristos, cei care nu vor fi luați la cer, ce vor face? Pentru că, logic cei rămași pe pământ(în urmă) nu vor mai fi Biserica lui Hristos căci ea va fi fost luată! Și atunci va interveni acel moment groaznic, tulburător, cumplit de adevărat, când cei rămași în urmă(pe pământ)nu vor mai avea motivul laudei și-al bucuriei în Hristos, al întoarcerii Lui mărețe, de fapt al Răpirii(strămutării la cer)! Pentru că Biserica lui Hristos va fi fost deja răpită la cer! În acel moment de realitate crudă, nemiloasă atât de dureroasă, se va produce Marea Apostazie! Căci putini, vor fi, foarte puțini care vor rămâne în picioare, care nu vor accepta, numărul fiarei, al fărădelegii, al celor care nu-și vor fi iubit viața chiar până la moarte, preferând să și-o dădea știind că dacă au ratat Răpirea, asta le va fi fost singura șansă de a fi cu Domnul Lor și Mântuitorul Sufletelor Lor întârziate, dar Preaiubite! Bisericile, atunci vor fi doar niște entități fără țintă, fară scop și doctrină, lipsindu-le cel care dădea viață și tărie Bisericii lui Hristos de pe pământ, adică Duhul Sfânt, Mângâietorul Duhul Adevărului! Orice îndemn la rugăciune, orice cântare, orice poezie, orice rugăciune va fi lipsită de făgăduința Răpirii Bisericii, slujirea, programul de închinare, va fi ca și o lucrare moartă, vorbind printr-un duh dezolant, macabru, tuburător; ea va fi un nonsens, din moment ce Biserica însăși va fi fost, răpită la cer! Atunci se va produce dezertarea, fuga Credincioșilor rămași pe pământ, ceea ce va fi de fapt, Marea Apostazie! Să ne apropiem dar cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și să căutăm sfințirea, pacea și dragostea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu! Și să stăruim pe deplin ca atunci, cănd se va auzi strigarea, să fim gata, cu candelele pline, ca la Cerul Preaiubit să fim răpiți(Strămutați) ca să fim o veșnicie cu Domnul nostru iubit, Dumnezeul nostru și Mântuitorul Sufletelor noastre! Și să nu îngăduie Domnul Isus Hristos să rămânem pe pământ, cu cei rămași în urmă, să nu fim printre numărul lor ci să facă Domnul Isus Hristos să ne aflăm printre cei aleși, cei scriși, cei strigați, în Cartea Răpirii Bisericii lui Hristos, în Cartea Iubirii cea Veșnice a Domnului nostru, în Cartea Vieții fără de sfârșit a soarelui neprihănirii noastre Isus Hristos, Împăratul, Domnul și Dumnezeul nostru! Amin, amin.