Un nazarinean

"A venit acolo, si a locuit intr-o cetate, numita Nazaret, ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prooroci: ca El va fi chemat Nazarinean." (Matei 2,23)

Sus, pe culmile Galileii, imediat la nord de Samaria si la cateva zile de mers pe jos la nord de Ierusalim, se afla un mic sat de munte, situat la jumatatea unui drum aspru si accidentat care duce la extremitatea sudica a Marii Galileii, la est, pana la Mediterana, spre apus. Acest sat ocupa, probabil, panta vestica a unei mici depresiuni, larga de o mila, care se deschide, spre sud, intr-un defileu ingust si serpuitor, coborand abrupt catre campia Esdraelon. La nord se inalta Muntii Libanului si crestele acoperite de zapada ale Muntelui Hermon.
Nazaretul era atat de mic, incat nici macar nu era enumerat printre cele 200 de orase amintite de istoricul Josephus Flavius. In vremea Domnului Hristos, Galilea era o provincie romana, in care locuiau atat iudei, cat si alte naţii, numite de evrei, neamuri. Multi o considerau "inapoiata", fiind privita, in general ca "mai putin sofisticata" decat Iudea. Chiar si printre galileeni, Nazaretul avea o proasta reputatie. Atunci cand a intrebat: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?", Natanael nu a facut altceva decat sa dea glas opiniei populare cu privire la nazarineni. Acesta era locul in care au sosit Isus si parintii Lui la intoarcerea din Egipt. "Cat de mare trebuie sa fi fost umilinta Fiului lui Dumnezeu, incat sa accepte sa traiasca in atat de dispretuitul si nelegiuitul sat al Nazaretului! Cel mai sfant loc de pe pamant ar fi fost nespus de onorat sa aiba parte de prezenta Rascumparatorului lumii chiar si pentru un singur an. Dar Rascumparatorul lumii a trecut pe langa curtile imparatesti si a ales sa locuiasca, timp de treizeci de ani, intr-un umil sat de munte, conferind distinctie si valoare dispretuitului Nazaret."
Cunoastem foarte putin despre copilaria lui Hristos. Inconjurat de natura si educat de mama Sa, El Si-a petrecut prima parte a vietii intr-un mediu in care era in permanenta supus ispitelor. Trebuia sa fie tot timpul in garda, pentru a putea ramane neintinat si fara vina in mijlocul unei astfel de nelegiuiri si a unor pacate atat de mari. "Hristos nu a ales singur acest loc. Tatal Sau ceresc a fost Acela care l-a ales pentru El, astfel incat caracterul Sau sa poata fi incercat si probat intr-o varietate de moduri. Prima parte a vietii lui Hristos a fost supusa unor severe incercari, dificultati si conflicte, astfel incat El sa-Si poata dezvolta un caracter desavarsit, prin care sa fie un exemplu desavarsit pentru copii, pentru tineri si pentru adulti".