Trebuie sa ne tinem de lucrurile auzite

"De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele" (Evrei 2:1- 4).

Capitolul 2 din Evrei este o aplicare a adevarului afirmat si dovedit in capitolul 1, de care se leaga prin particula "de aceea". Citim in cap.1 ca Hristos este proclamat ca fiind mai superior ingerilor, prin intermediul carora a fost data Legea si de aceea dispensatia Evangheliei trebuie sa fie mult mai excelenta decat cea a Legii si acum Pavel aplica aceasta doctrina prin argumentare si indemnare.

In v. 1, Pavel indeamna: "De aceea, trebuie". Acesta este primul fel prin care noi sa ne aratam stimarea fata de Hristos si fata de Evanghelie. Aceasta este preocuparea principala a fiecaruia care crede in ea, sa dea cea mai serioasa ascultare tuturor revelatiilor si instructiunilor ei. Ele trebuiesc pretuite mai presus de orice in priceperea noastra ca si o problema de cea mai mare importanta. Sa ascultam de ele cu sarguinta si oride cate ori avem oportunitatea, sa le citim frecvent, sa meditam la ele din aproape si sa le credem. Noi trebuie sa le pastram in memoria noastra si in final sa ne potrivim cuvintele si actiunile noastre in acord cu ele.

"Sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele". Pe calea argumentului, Pavel adauga motive puternice ca sa intareasca indemnul dat mai inainte. Cea mai mare pierdere pe care o vom avea este ca, daca nu ascultam cu toata seriozitatea de lucrurile pe care le-am auzit, atunci riscam "sa fim departati de ele". Ele se vor scurge, ne vor iesi din cap, de pe buze si din viata si noi vom fi cei care vom pierde cel mai mult datorita neglijentei noastre.

Sa invatam:

1.Cand am primit adevarul Evangheliei in mintea noastra, noi suntem in pericolul de a fi "departati de el". Mintile si memoriile noastre sunt ca si niste vase care au o scurgere, au defect de etansietate. Ele nu retin cu prea multa grija ce este turnat in ele si aceasta provine din coruptia noastra naturala, a dusmaniei si subtilitatii lui Satan. El fura samanta cea buna, cuvantul, prin incurcaturile si cursele lumii, spinii care sufoca samanta buna.

2. Aceia au parte de o pierdere, de neconceput de mare, care lasa adevarurile Evangheliei pe care le-au primit sa le iasa din mintea lor. Ei au pierdut o comoara mult mai buna decat mii de arginti sau mult aur; samanta este pierduta, timpul si efortul pus in ascultarea ei sunt pierdute si nadejdile de un seceris bogat este pierdut. Totul este pierdut daca se pierde Evanghelia.

Daca tinem cont de acest argument, ar trebui sa-l privim ca un motiv puternic atat in ce priveste atentia noastra fata de Evanghelie cat si in ce priveste retinerea ei. Intr-adevar, daca noi nu-i dam atentia care i se cuvine, noi nu vom putea mai mult sa pastram in inima noastra Cuvantul lui Dumnezeu. Ascultatorii neatenti vor fi in curand ascultatori uituci.

Un alt argument pe care nu-l vom dezvolta de data aceasta, este pedeapsa ingrozitoare pe care o vom avea de suferit daca noi nu ne facem partea; o pedeapsa mai aspra chiar decat a cazut peste cei ce au neglijat si nu au ascultat de Lege. Cum de este asa? Pentru ca Fiul, care este mostenitor peste toate lucrurile si prin care toate s-au creat, care este oglindirea slavei lui Dumnezeu a facut curatirea pacatelor si sade la dreapta lui Dumnezeu in marire. El este mai presus de ingeri, de aceea sa-i dam ascultarea care i se cuvine si sa nu stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare.

Cat de mult pretuiesc adevarul Evangheliei si de mult ma silesc sa ma tin de el?