Trebuia sa ne veselim

"Dar trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort si a inviat. Era pierdut si a fost gasit" (Luca 15:32).


Aceasta este replica data de tatal fiului lui cel mai mare cand acesta s-a plans ca lui nu i s-a dat macar un ied ca sa se bucure cu prietenii lui.

1. Primirea pe care Tatal a facut-o acestui fiu care fusese pierdut, dar s-a regasit, a fost peste asteptarile lui. Tatal a pastrat vitelul cel ingrasat pentru aceasta ocazie. Tatal ceresc pastreaza o hrana excelenta, "bucate grase si miezoase" pentru cei care "se scoala si vin acasa la El". Hristos Insusi este painea vietii, trupul Lui este cu adevarat o hrana si sangele Lui este cu adevarat o bautura (Ioan 6:55). In El este un ospat pentru sufletele noastre. Pentru fiul risipitor a fost o mare schimbare de dieta, care cu putin timp mai inainte se hranise cu roscovele ce se dadeau porcilor. Cat de dulci sunt proviziile noului Legamant acelora care au lucrat in zadar pentru satisfacerea placerilor lor pacatoase. Acum s-au adeverit cuvintele fiului risipitor: "In casa tatalui meu este belsug de paine". Intoarcerea lui acasa a ocazionat o mare bucurie si veselie in casa tatalui. Vitelul cel ingrasat a fost destul pentru ca intreaga lui familie sa se ospateze din el.

2. Tatal i-a dat o explicatie rezonabila pentru aceasta bucurie neobisnuita in familie. "Trebuia sa ne bucuram si sa ne veselim, pentru ca el a fost mort si a inviat". Desi tatal ar fi putut insista asupra autoritatii lui proprii, "Asa am vrut eu, ca familia mea sa se bucure", nu a facut-o atat pentru sine cat pentru ca cel ce a venit acasa sa se simta bine primit. Nu se cuvine ca cei ce sunt in autoritate sa abuzeze de ea si sa le aminteasca subalternilor lui cu fiecare ocazie ca el este in control. Atunci autoritatea ar aparea ceva comun si ieftin. Este mai bine sa dai un motiv convingator. "Se cuvine", este bine, este potrivit sa facem astea pentru fiul risipitor, mai mult chiar decat pentru perseverenta unui fiu sarguincios. Cu toate ca cel din urma este o mai mare binecuvantare pentru familie, totusi cel dintai este o placere mai sensibila. Orice familie ar fi mult mai bucuroasa cu ocazia invierii unui copil din morti ori insanatosirea unui copil bolnav decat pentru viata si sanatatea multor copii. Dumnezeu este indreptatit cand vorbeste ca toata omenirea, mai devreme sau mai tarziu va tacea inaintea Lui.

3. Noi nu gasim ca fratele mai mare ar fi mai dat o replica la motivul tatalui sau, ceea ce inseamna ca el a fost satisfacut in intregime cu raspunsul si a aprobat voia tatalui si s-a impacat cu fratele lui. Tatal i-a reamintit ca ei sunt frati: "acest frate al tau". El a avut totusi un suflet bun daca a reusit sa se stapaneascasi sa se calmeze. Prin harul lui Dumnezeu, este posibilitate de recuperare, si chiar daca cineva cade, poate sa nu fie biruit. Dar in ceea ce priveste pe carturari si farisei, pentru ale caror convingeri a fost spusa pilda aceasta, se pare ca ei au continuat cu aceeasi lipsa de afectiune pentru pacatosii dintre Neamuri si fata de Evanghelia lui Hristos.

Care este atitudinea mea cand cei ce vin mai tarziu acasa sunt tratati mai bine decat mine? Nu m-am lipsit oare eu insumi de binecuvantarile ce mi se cuvenea din pricina ca le-am vrut pentru mine si prietenii mei si nu pentru partasia cu Tatal?