RUGĂCIUNEA UNUI PROFET NEMULŢUMIT

Iona 4.1-3 Lucrul acesta nu i-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat. S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” Se vede clar că Iona preferă dreptatea cu orice preţ, în locul iertării şi dragostei pentru păcătoşii care se pocăiesc, chiar dacă această iertare a fost acordată pe credit cu câteva sute de ani înainte ca Mielul lui Dumnezeu să moară pe crucea de la Golgota. Obiecţia sa nu este validă deoarece nu respectă condiţiile în care Dumnezeu pedepseşte păcatul. Dumnezeu le-a mai dat timp asirienilor să se pocăiască timp de 40 de zile şi ei au făcut acest lucru. De ce trebuia să se supere şi să-şi dorească moartea? Faptul că Iona nu s-a bucurat de iertarea divină acordată acelor păgâni asta înseamnă un eşec al înţelegerii sale cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Nu ne putem bucura de răul altora. Nu putem pretinde ca Dumnezeu să dea satisfacţie tot timpul raţionamentelor noastre care, de cele mai multe ori, sunt pline de prejudecăţi şi subiectivism. Lui Iona i s-ar fi cuvenit o mustrare mult mai aspră decât cea care a primit-o prin moartea curcubetelui care-i ţinea umbră. Dumnezeu are o îndelungă răbdare nu numai cu asirienii la care l-a trimis pe profetul Său, ci şi cu însuşi mesagerul ales. Iona era mai degrabă problema lui Dumnezeu, decât soluţia Lui. Ca vestitori ai Evangheliei ne confruntăm şi noi foarte des, în terenul misiunii, cu un astfel de sindrom: abandonăm totul pentru că oamenii nu vor să se pocăiască. E clar că este vorba de abuzarea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu din partea lor, pe de o parte, dar pe de altă parte, nu ne este permis să compromitem marea însărcinare bazaţi pe rezultate spectaculoase şi imediate. Prin credinţă lăsăm rezultatele în mâna Domnului, iar noi ne continuăm lucrarea. Dumnezeu să ne ajute în orice moment al descurajării. În această privinţă un exemplu extrem de sugestiv este misiunea profetului Ieremia în regatul lui Iuda care, în ciuda necredinţei şi neascultării poporului, şi-a dus până la capăt lucrarea şi în final chiar i-a plâns pe evreii duşi în robie.