RUGĂCIUNEA PENTRU UN SUCCESOR LA APOSTOLIE

Fapte 1.21-26 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui. Ei i-au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Iuda, vânzătorul, a lăsat locul gol în grupul celor doisprezece apostoli şi s-a dus la locul său de pedeapsă veşnică pentru ceea ce făsuse împotriva Mântuitorului Isus. Petru s-a ridicat între ceilalţi confraţi să rezolve această problemă urgentă punând mai întâi condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească succesorul la apostolie: să nu fi lipsit din grupul celor care L-au însoţit pe Domnul, începând de la botezul în râul Iordan până la Înălţare. Şi s-au făcut două propuneri: Iosif şi Matia. N-au făcut apel la un proroc, nu i-au pus să dea un test de cunoştinţe teologice. Au făcut apel la rugăciune şi au tras la sorţ pentru descoperirea alesului. Unii au criticat metoda sorţului pe motiv că ar fi foarte puţin duhovnicească. Cred că ucenicii şi-au amintit cum Domnul lor le-a spus: „Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Ei s-au rugat să le arate Dumnezeu care este persoana aleasă de Domnul Isus în locul lui Iuda. Există doisprezece triburi ale lui Israel şi doisprezece apostoli ai Mielului. Nu trebuie să criticăm metoda sorţului pentru că cei doi aveau experienţe sensibil egale în relaţia cu Domnul Isus. Unii spun că apostolii s-au grăbit şi că, de fapt, Dumnezeu l-a ales mai târziu pe Saul din Tars, devenit apostolul Pavel de mai târziu. Dar Pavel nu îndeplinea condiţia umblării cu Isus în timpul misiunii Sale mesianice desfăşurate în Israel. Despre Matia nu se mai vorbeşte nimic ulterior în Fapte, dar nu e singurul în acest caz, deoarece Luca în naraţiunea sa a fost extrem de selectiv şi n-a urmăit decât creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, prin vestirea Evangheliei, din Ierusalim către Roma. Pavel este ales mai târziu pentru o altă misiune, pentru a fi apostolul neamurilor, nu al evreilor. Acelaşi Dumnezeu care l-a ales pe Matia l-a ales şi pe Pavel. Nu putem spune că Dumnezeu i-a lăsat pe Petru şi pe ceilalţi zece să greşească în graba lor, ci dimpotrivă, Luca ne arată un fapt evident şi încurajator şi anume că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi le-a dat răspunsul pe care îl aşteptau. Să nu uităm, în concluzie, că fiecare dintre noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la nevoile spirituale ale generaţiei în care trăim.