RUGĂCIUNEA PENTRU INTERPETAREA UNUI VIS

Dan 2.17-18 Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi, Hanania, Mişael şi Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.

Rugăciunile de cerere ale lui Daniel şi prietenilor săi nu ne sunt redate, ci doar aflăm din capitolul 2 al cărţii profetice cu acelaşi nume că Dumnezeu le-a ascultat şi i-a descoperit lui Daniel taina legată de visul împăratului. De acest răspuns divin depindea viaţa lor şi a celorlalţi înţelepţi din Babilon. În alt sens, de descoperirea Bibliei depinde veşnicia tuturor oamenilor dacă aceştia se pocăiesc şi cred în Isus Hristos. Să remarcăm unitatea spirituală şi credinţa celor patru tineri care nu s-au rugat în zadar lui Dumnezeu. Dumnezeu n-a uitat să le răspundă rugăciunii lor, aşa cum se va întâmpla întotdeauna de-a lungul veacurilor cu rugăciunile tuturor sfinţilor Săi. Să mai notăm, de asemenea, importanţa răspunsului la aceste rugăciuni prin care Duhul Sfânt completează revelaţia biblică a Vechiului Testament şi pe care se bazează nu numai capitolul 2 din Daniel, ci şi capitolul 7 în egală măsură. Dumnezeu s-a folosit de credinţa acestor tineri magistraţi evrei şi S-a proslăvit prin gura tânărului Daniel care, pe parcursul a cinci versete din Daniel 2.19-23, s-a simţit dator să-L binecuvânteze pe Dumnezeul cerurilor, din veşnicie în veşnicie, pentru răspunsul primit. El face acest lucru nu doar în nume personal, ci ţine cont şi de contribuţia valoroasă a celorlalţi trei prieteni ai săi, Hanania, Mişael şi Azaria. Aşa Îl proslăveşte Daniel pe Dumnezeu pentru răspunsul primit: „Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!” (Dan. 2.23) Desprindem de aici şi importanţa educaţiei religioase primite în familie de către Daniel şi colegii săi care s-au rugat către Dumnezeul părinţilor lor. Asta înseamnă că şi noi, cei de astăzi, avem datoria sacră să punem la inima noastră o astfel de rugăciune de descoperire a cuvântului Bibliei prin care putem avea victorie împotriva diavolului care urlă ca un leu ameninţător pentru urmaşii lui Hristos. Trebuie să facem totodată şi o precizare de bun simţ, şi anume că, rugăciunile noastre nu mai pot contribui la completarea revelaţiei Bibliei, deoarece acum Biblia este completă şi vrednică de crezare. Chiar dacă descoperirea divină este consemnată în Daniel 2 pentru înţelegere şi aplicare corectă a Cuvântului în viaţa de fiecare zi, Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne conducă în tot adevărul Scripturii aplicat vieţii de credinţă. Dumnezeu să ne ajute ca în toate rugăciunile să fim uniţi, prin credinţa în Hristos Isus, şi nu în ultimul rând, aşteptând răspunsul cerut să-I mulţumim Domnului cu anticipaţie pentru felul minunat în care El Se va implica în familia sau în Biserica noastră. Aleluia!