RUGĂCIUNEA PENTRU DESCOPERIREA GLORIEI DIVINE

Ps. 24 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri. Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel care nu-şi dedă sufletul la minciună ca să înşele. Acela va primi binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui. Acesta este poporul celor ce-L cheamă, a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!” „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!

Viaţa creştină este revelaţia Împăratului slavei care a murit şi a înviat din morţi. Textul acestui psalm descrie în termeni apoteotici întoarcerea Sa în gloria cerească după cele 40 de zile de la înviere. O temă importantă a psalmului pentru cititor şi pentru oricare dintre noi este identitatea celor ce vor locui împreună cu Împăratul slavei pe muntele lui Dumnezeu. Aceştia vor forma „poporul celor ce-L cheamă” pe Împărat, a oamenilor care se roagă lui Dumnezeu în Numele lui Isus Hristos. Trăsătura definitorie a acestor credincioşi este aceea că au primit, prin credinţă, „binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeu”. Aici intră şi caracterul cetăţenilor cerului: mâini nevinovate, inimă curată, integritate, adevăr. Porţile eterne ale Noului Ierusalim sunt în stare de veghe şi aud semnalul care li se dă: Ridicaţi-vă pentru Împăratul slavei! Are loc un dialog între îngeri şi puterile cereşti: Unii întreabă cine este acest Împărat? Alţii răspund: „Domnul cel tare şi puternic, şi viteaz în lupte!” sau „Domnul oştirilor! Împăratul slavei!” Înainte de a intra în slava Sa, după înviere, El Şi-a arătat vitejia în suferinţele de pe cruce când nu S-a răzbunat pe călăii Săi, a răbdat bătăi, batjocuri, chinuri fizice şi sufleteşti inimaginabile. El a fost tare pentru că în tot ceea ce a răbdat a rămas de partea neprihănirii plătind pentru noi toată penalitatea păcatelor noastre. În aceste lupte care păreau că nu se mai termină El a împlinit pe cruce, pentru noi şi în locul nostru 100% Legea lui Moise. Ne-a scos de sub condamnarea Legii şi din robia păcatului şi a lui Satan. Satan s-a trezit cu mâinile goale pentru că a fost deposedat de cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Titlul Domnul oştirilor se referă la calitatea Domnului Isus de a fi Conducătorul tuturor credincioşilor Săi care L-au biruit pe cel rău, prin sângele Jertfei de pe cruce, aşa cum scrie în Apoc. 12.11: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”