RUGĂCIUNE PENTRU LUCRĂTORII SECERIŞULUI

Mat. 9.35-38 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând poporul în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în popor. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi-L dar pe Domnul secerişului să-Şi scoată lucrători la secerişul Lui.”

Când îi îndemnăm pe alţii la rugăciune trebuie să facem mai întâi noi înşine ceea ce le cerem lor. Aşa a făcut Domnul Isus cu ucenicii Săi: S-a rugat pentru ei şi s-a ocupat de creşterea lor în credinţă, ca apoi să le ceară să se roage pentru alţi lucrători la seceriş. Rugăciunile noastre trebuie să aibă în vedere totdeauna nevoile lucrării lui Dumnezeu. Uneori rugăciunea merge mână în mână cu postul, dar tot timpul ea însoţeşte facerea de ucenici. Este ca la un antrenament sportiv: antrenorul nu le predă celor din echipa lui lecţii numai în cuvinte, ci şi prin tot ceea ce face pentru co-echipierii săi. Tot astfel Domnul Isus S-a identificat cu problemele şi temerile ucenicilor, a răspuns întrebărilor pe care ei I le puneau, a înţeles limitele gândirii lor şi i-a încurajat atunci când se confruntau cu un eşec previzibil. Când Isus le-a cerut să se roage pentru alţi lucrători la seceriş ucenicii ştiau deja ce înseamnă acest lucru pentru că L-au văzut de multe ori pe Domnul Isus rugându-Se şi chiar I-au cerut să-i înveţe şi pe ei cum să se roage. Asta înseamnă smerenie şi implicare personală în lucrarea Evangheliei. Principiul este următorul: întâi pregăteşti ucenicul şi apoi faci din el un lucrător destoinic ce se va ocupa, la rândul lui, de alţi ucenici cu şansa devenirii de lucrători la marele seceriş. Noi semănăm sămânţa Cuvântului în inimile altora, dar rezultatele rămân în grija Domnului secerişului. Facem tot ceea ce depinde de noi, pentru ca Duhul Sfânt, Domnul secerişului, să facă mai departe ceea ce noi nu mai putem face. Sectarismul, competiţia şi izolarea nu au ce căuta în lucrarea Domnului. Chemarea la rugăciune pentru lucrătorii secerişului este făcută la persoana a doua, plural, pentru că aceasta este sarcina imprescriptibilă a fiecărei echipe misionare. Biserica din spatele frontului misionar trebuie să facă acelaşi lucru pe care îl cerea şi apostolul Pavel creştinilor din Roma: „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi; şi să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă înviorez puţin în mijlocul vostru.” (Rom. 15.30-32)