Premiile Oscar

"M-am luptat lupta cea buna, mi-am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii" (2 Tim. 4:7-8).

In fiecare an, atat in Australia, Europa cat si America are loc festivitatea de premiere a celor mai buni actori, regizori de filme, cantareti si a celor mai bune filme. Multi lucreaza greu si multe ore pentru a ajunge sa capete un trofeu de aur. Nu stiu daca toti actorii viseaza, atunci cand isi indeplinesc ocupatia lor, pentru care sunt remunerati, se gandesc si la un trofeu de aur, la sfarsitul anului. Unii poate niciodata nu au primit unul Altii au primit mai mult de unul. Este placut sa primesti o recunoastere publica a abilitatilor tale, dar mai important decat orice, este sa ne luptam lupta cea buna a credintei. Este adevarat ca ucenicul Domnului Isus are de dus o lupta, pentru a se mentine pe calea stramta. Adesea i se cer mari sacrificii si renuntari la multe placeri, dar pe langa faptul ca primeste pecetea apostoliei, pe langa pierderi, ucenicul Domnului este cel mai castigat. Cine a lasat holde, si case si mama si tata, Domnul Isus ii promite o rasplata insutita, si in plus viata vesnica.

Dar nu se opreste totul aici. Apostolul Pavel vorbeste si de o cununa a slavei, o cununa a neprihanirii. Aposatolul Pavel isi sintetizeaza toata viata in aceasta fraza: "m-am luptat lupta cea buna", si aceasta nu intr-o zi, ci de cand s-a intalnit cu Domnul Isus pe drumul Damascului, pana in momentul cand scrie aceste randuri. Stim ca el scrie aceasta scrisoare lui Timotei, din inchisoare, catre apusul vietii lui. El se afla la capatul de drum. Era in varsta si bolnav si situatia in care era il apropia cu fiecare clipa de plecarea din lumea aceasta. "Mi-am sfarsit alergarea". Pavel se vedea la sfarsitul cursei, pe care o alergase cu toata puterea si cu tot zelul si cat s-am putut mai bine, cu scopul final de a primi cununa nevestejita a slavei. Pavel era sigur de ea. Pentru el nu exista nici o urma de indoiala. O anticipa cu o bucurie de nedescris, si pentru aceasta era gata sa "fie turnat ca o jertfa de bautura", sa moara chiar de dragul lui Dumnezeu.

Cat a trait a marturisit pe Domnul, la cei mici si la cei mari. El a pregatit lucratori tineri care sa-l secondeze in lucrare dupa ce el va fi plecat. Pavel a facut ucenici, s-a ocupat de cresterea lor duhovniceasca invatandu-i tot ce el a stiut cu privire la calea vietii. A infiintat biserici si a propovaduit acolo unde nu a mai propovaduit alcineva. El a fost deschizator de drumuri si un om pe care Dumnezeu a putut conta. Se poate spune asa ceva despre mine, atunci cand eu nu voi mai fi printre cei vii?

El s-a luptat dupa randuielile Imparatiei. Indeplinea conditiile incoronarii. Ceea ce Pavel astepta sa primeasca intrecea cu mult toata frumusetea trofeelor Oscar, pe care le primesc actorii zilelor noastre.

Nu! Nu-i este rusine de toata alergarea
Si linistit asteapta la Domnul sau plecarea.
E lupta multa-n urma, durere, umilire
Dar pe brazdata-i fata se vede multumire.

El Pavel, nici odata nu si-a tradat credinta
Si in celula rece asteapta biruinta.
..............................................................
El ia condeiul si mai departe scrie:
Domnu-mi va da cununa slavita-atunci si mie. (Dima - poezie)

Doamne, fa ca si sfarsitul vietii mele sa fie la fel de frumos ca si inceputul. Amin.