Praznicul innoirii templului

„In Ierusalim se praznuia atunci praznicul Innoirii Templului. Era iarna. Si Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon". (Ioan 10,22-23)

Iuda Macabeul a instituit Praznicul Innoirii Templului, pentru a celebra curatirea si restaurarea templului dupa profanarea lui de catre Antioh Epifanul (168-165 î. Hr.). Majoritatea evreilor inca tin aceasta sarbatoare, sub numele de Hanukkah sau „Sarbatoarea Luminilor". Era iarna. Potrivit Talmudului iarna dura de la mijlocul lunii Kislev pana la jumatatea lunii Shebat (aproximativ de la jumatatea lunii decembrie până la jumătatea lunii februarie). Termenul folosit pentru iarna (cheiman) se putea referi fie la anotimp, fie pur si simplu la o vreme umeda si cu vant puternic. Este posibil ca Ioan sa fi introdus aceasta remarca doar pentru a arata ca Isus Se afla in pridvorul lui Solomon (vers. 23), deoarece in acel anotimp vremea era aspra. Pridvorul lui Solomon era situat in partea de rasarit a templului.
Interesant ca Isus Se intorsese in locul in care multimea incercase, nu demult, sa-L omoare cu pietre. De data aceasta, oamenii care se adunasera cu gramada L-au intrebat: „Pana cand ne tot tii sufletele in incordare? Daca esti Hristosul, spunene-o deslusit" (Ioan 10,24). In timpul lucrarii Sale, Isus S-a referit doar rareori la Sine ca fiind „Hristosul". Ca sa raspunda afirmativ, ar fi insemnat sa-i dezorienteze pe iudeii care cautau un „Hristos" politic. Ca sa spuna nu, ar fi insemnat sa-Si nege misiunea. In loc de oricare dintre aceste doua raspunsuri, El i-a mustrat: „V-am spus, si nu credeti. Lucrarile pe care le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine. Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele. Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. Eu si Tatal una suntem" (vers. 25-30).
Isus nu a afirmat ca oile Sale sunt „o data mantuite, pentru totdeauna mantuite". Satana poate sa ispiteasca, dar noi trebuie sa ne exercitam propria vointa. Iudeii si-au dat seama ca Isus tocmai pretinsese egalitatea Sa cu Iehova. Declaratia Sa: „Eu si Tatal una suntem" i-a infuriat. Din nou, asa cum facusera cu doar doua luni in urma, ei au luat pietre ca sa-L omoare; dar, „El a scapat din mainile lor" (vers. 39).