Monica si Bianca

"Arunca-ti paine pe ape si nu dupa multa vreme o vei gasi iarasi" (Ecl.11:1).

Am primit intr-o zi un telefon de la o femeie careia am obisnuit sa-i trimit revista "Dorca" desi nu o cunosteam doar de la telefon. In Dec. 1999 a fost ultima data cand i-am trimis-o, caci ceva dinlauntru m-a oprit. Suntem in anul 2001, si timp de mai bine de 15 luni nu am mai stiut nimic despre ea. Am aflat mai tarziu ca se mutase de la adresa pe care o stiam. La momentul cand m-a sunat era intr-o lipsa mare si imi cerea ajutor. Prima noastra intalnire a fost una din cele mai cordiale si placute. Mi-a marturisit ca se simte ca acasa. Ea are o fetita care necesita o scoala speciala. Monica este separata de sotul ei si a crescut pe Bianca mai mult singura. Ce am invatat de la Monica?

1. Ea m-a cautat stiind ca sunt crestina si ca este imposibil sa n-o pot ajuta. A venit cu autobuzul si avea in geanta ei de mana ultimul numar al revistei cu adresa pe ea. Daca nu avea adresa si telefonul poate ca nu m-ar fi cautat.

2. Ea a avut credinta ca o pot ajuta si din discutia de la telefon ea a inteles ca sunt gata s-o ajut si nu am vrut s-o dezamagesc. Nu se intampla la fel si cu noi cand indraznim sa credem promisiunile lui Dumnezeu? Poate relatia noastra cu El nu este una de calitatea I dar putem conta pe promisiunile Lui. El nu ne refuza si cand "striga un nenorocit, Domnul aude".

3. Dar mai mult decat cei $400 de dolari de care a avut nevoie era nevoia ei spirituala: un sfat, o incurajare, chiar si o mustrare cu dragoste atunci cand fac decizii gresite, dar daca ai ajuns sa le castigi increderea nu se vor supara si vor sti sa o aprecieze.

A arunca paine pe ape inseamna a da, fara discriminare, cu bucurie si cu generozitate. Monica ne-a cerut banii imprumut si sunt mai bine de 6 luni si nu i-am primit inapoi. S-ar putea sa nu-i primim niciodata. Dumnezeu ne spune sa suferim orice nedreptate, si sa facem bine la cei ce nu ne pot intoarce binele facut. Nu aceasta este important. Importanta este atitudinea inimii. Dumnezeu, la vremea potrivita ne va intoarce binefacerea. Fie ca noi vom ajunge intr-o lipsa fie ca Domnul ne va inmulti binecuvantarile pe de alta parte. Noi totdeauna avem in vedere sa ajutam si sufleteste persoanele pe care le ajutam financiar. Vrem sa le indrepam privirea spre Dumnezeu care este Tatal nostru.

Domnul Isus se identifica cu cei saraci, goi, lipsiti, bolnavi, inchisi, si oridecate ori facem vreun bine, unuia din cei mai neinsemnati frati ai Domnului, il facem de fapt lui Isus. Daca Domnul ii numeste "fratii" Lui, atunci ei sunt si fratii nostri. In ochii lui Isus toti suntem egali, numai noi ii consideram neinsemnati pentru ca sunt mai putin avantajati decat suntem noi. In predica de munte, Domnul Isus spune: "Celui ce-ti cere, da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine" (Mat.7:42). Chiar si celui ce s-a dovedit a nu fi vrednic de incredere? Da! Atunci cand imbratisam cu dragoste si dam numai celor ce ne intorc inapoi, ce lucru neobisnuit facem, ne intreaba Isus? Crestinul adevarat face lucruri neobisnuite.

Doamne, ce sarac e-acela care painea lui nicicand
nu si-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flamand.
Doamne, cat de rob e-acela care-i lacom si zgarcit
care-si poate-nchide mana dinspre semenul lipsit
Doamne, ce-nghetat e-acela care n-are-n sanul lui
nici o raza de iubire spre durerea nimanui.

O, Doamne, vrem sa avem o inima buna, generoasa, plina de iubire, ca sa facem parte si altora din binecuvantarile ce Tu ni le dai noua. Amin.