Mana de dimineata[ 29 August]

DANIEL 10:12
"Daniele, nu te teme de nimic, căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi—"
Cum se face totuşi că atîtea rugăciuni nu primesc răspuns? Scriptura ne dă diferite motive. Daniel 10, de pildă, ne arată că pot fi rugăciuni bune care nu primesc răspuns imediat. Diavolul încearcă să împiedice răspunsul dar nu poate decît, cel mult, să-1 încetineze să sosească. Şi Dumnezeu îngăduie uneori aceasta ca să ne încerce credinţa şi stăruinţa. Totuşi, se poate ca să fim chiar noi piedică rugăciunilor noastre. Isaia 59:2 spune: "... Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte". Psalmistul spune: "Dacă aş fi privit la nelegiuire în inima mea, Domnul nu m-ar fi ascultat" (66:18). Domnul Isus spune la Marcu 14:26 "Dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru... nu vă va ierta..." Cum putem să îndrăznim să cerem ceva cînd noi nu iertăm din toată inima pe acela care ne-a rănit sau a greşit faţă de noi? O altă pricină că nu primim răspuns o spune Iacov: "Voi cereţi şi nu .căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre". Cum poate Dumnezeu să ne dea, cînd noi cerem ca să satisfacem poftele inimii noastre, dorinţele firii noastre vechi? Una din piedicile cele mai frecvente ale faptului că Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre este duhul de neiertare "care nu numai că îl împiedică pe Dumnezeu să ne răspundă dar să ne şi ierte cînd am greşit. Pilda celor doi datornici nu este numai o ilustrare a antagonismului dintre lege şi har, ea ne vorbeşte şi nouă astăzi atît de mult. Pentru că trăim din iertarea lui Dumnezeu, trebuie să avem şi noi acelaşi duh de iertare şi aceasta din toată inima, aşa cum a făcut Tatăl nostru cînd am venit la El şi i-am cerut iertare pentru o datorie pe care n-am fi putut s-o plătim niciodată. Să ne ferim însă cu multă grijă de o iertare formală, rece, sau cum spunea cineva, "Iert dar nu vreau să mai am a face cu el". Aceasta este prefăcătorie şi Domnul o cunoaşte în totul. Să rugăm pe Domnul să ne ferească de duhul de neiertare. Trec uneori zile, luni şi chiar ani în starea aceasta şi ce este mai grav, este că încercăm s-o justificăm. Dar înaintea cui? înaintea lui Dumnezeu? Nu merge, frate sau soră! Înaintea cugetului nostru propriu? Nici asta nu merge, pentru că dacă el mai este încă puţin treaz, în nici un caz nu ne va îndreptăţi pentru că el este reprezentantul lui Dumnezeu în noi. Dacă încercăm să ne îndreptăţim acest duh de neiertare înaintea oamenilor, este şi mai rău, căci îi înşelăm şi pe ei şi ne înşelăm şi pe noi şi atunci cugetul se împietreşte de-a binelea. Chiar dacă fratele sau sora nu ne-au cerut iertare, este bine să-i iertăm din toată inima. Acesta este Harul. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne revizuim imediat relaţiile cu fraţii şi dacă noi am greşit, să le cerem iertare fără ca să aşteptăm ca ei să ne ierte din obicei. Dacă ei au greşit faţă de noi, să facem numai ce-ar face Domnul Isus în locul nostru. "Legea ne cere ce trebuie să facem. Domnul Hristos ne dă ce avem nevoie: IERTARE." J.N.D.