Izvoare in Desert - 21 Aprilie

El nu s-a îndoit de făgăduinţa
lui Dumnezeu ...
deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.
(Romani 4:20-21)

Scripturile ne spun că Avraam, „fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit" (v. 19). El nu s-a descurajat, pentru că nu se uita la el, ci la atotputernicul Dumnezeu. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu", ci a stat drept, fără să se aplece sub greutatea ameţitoare a binecuvântării lui Dumnezeu. În loc să slăbească, credinţa lui s-a întărit şi mai mult, emanând şi mai multă putere, în ciuda apariţiei mai multor dificultăţi. Avraam L-a glorificat pe Dumnezeu pentru atotsuficienţa Sa şi era „deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească".
Traducerea literală a acestui pasaj din greacă exprimă gândul în felul acesta: Dumnezeu nu este doar capabil, ci cu prisosinţă capabil, cu bunătate şi cu generozitate capabil, cu un surplus infinit de resurse, şi etern capabil să facă ceea ce a promis.
El este Dumnezeul resurselor nelimitate – singura limită vine de la noi. Cererile noastre, gândurile noastre şi rugăciunile noastre sunt prea puţine, iar aşteptările noastre sunt prea mici. Dumnezeu încearcă să ne ridice viziunea la un nivel mai înalt, ne cere să avem aşteptări mai mari şi prin aceasta ne aduce la o apropiere mai mare. Vom continua noi să trăim într-un mod care dispreţuieşte voia Lui şi tăgăduieşte Cuvântul Lui?
Nu există nici o limită la ceea ce putem cere şi aştepta de la gloriosul nostru El Şaddai – Dumnezeul nostru atotputernic. Şi nu există nici o modalitate pentru noi de a măsura binecuvântarea Lui, pentru că El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi", „prin puterea care lucrează în noi" (Efeseni 3:20).
A. B. Simpson

Calea de a găsi tezaurul binecuvântărilor lui Dumnezeu este să urci scara promisiunilor Sale divine. Aceste promisiuni sunt cheia care deschide uşa către bogăţiile de har şi de bunătate ale lui Dumnezeu.