Dumnezeu nu are trebuinta

"El nu este slujit de mai ni omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tututror viata, suflarea si toate lucrurile" (Fapte 17:25).



Versetul de mai sus face parte din predica lui Pavel rostita de Pavel in Atena. Predica este adresata paganilor care se inchinau la dumnezei falsi si care erau fara adevaratul Dumnezeu in lume si pentru ei scopul acestui discurs a fost cu totul diferit decat acelea adresate Iudeilor. In cazul Iudeilor, Pavel conducea pe ascultatorii lui, prin intermediul profetiilor si a minunilor la cunoasterea Rascumparatorului, si la cre-dinta in Isus. In cazul Grecilor, el a trebuit sa-i conduca prin lucrarile comune ale Providentei, la cunoasterea Creatorului si la inchinarea datorata Lui.

I. Pavel a vrut, ca si scop al discursului lui sa-i aduca la cunoasterea singurului Dumnezeu viu si adevarat, ca si unicul si adevaratul obiect al adoratiei lor. El a fost nevoit sa puna fundatia si sa-i instruiasca in ceea ce era primul principiu al tuturor religiilor, ca exista Dumnezeu si ca este numai Unul.

Cand Pavel a predicat impotriva dumnezeilor la care ei se inchinau, el nu a intentionat sa-i atraga la ateism, ci la slujirea adevaratului Dum-nezeu. Socrate, care a demascat idolatria pagana, a fost acuzat chiar in acel loc si condamnat, nu numai ca el nu a respectat pe acei dumnezei pe care tot orasul ii stima, dar si pentru ca a introdus demoni noi. Aceasta a fost si acuzatia adusa impotriva lui Pavel. Pavel, desi este constient pe ce teren se afla, ca si precautie, el declara ca nu le introduce alti dumnezxei noi, ci ii reduce la cunostinta unui Dumnezeu, a Celui Vesnic. Facea aluzie la altarul care era in "cinstea unui dumnezeu necunoscut".

Unii cred ca insemnatatea lui este: "Unui Dumnezeu a carui onoare trebuie sa fie cunoascuta, si ca ei se gandisera la Dumnezeul Iudeilor, a carui Nume este infailibil si a carui natura nu se paote cerceta". Este probabil ca ei au auzit de la Evrei si din scrierile Vechiului Testament, de Dumnezeul lui Israel, care a dovedit sa fie mai pe sus de alti dumnezei, dar era un Dumnezeu care se ascundea (Isaia 45:15). Paganii numeau pe Dumnezeul Evreilor, "un Dumnezeu nesigur, deitatea nesigura a lui Moise, si Dumnezeul fara Nume".

II. Pavel confirma doctrina lui despre un singur Dumnezeu viu si adevarat, prin lucrarea creatiei si a Providentei Lui. "Dumnezeul pe care eu il declar ca si singurul obiect al devotiunii voastre, si la care va chem sa va inchinati, este Dumnezeul care a facut lumea si tot El o conduce. Prin evidentele vizibile puteti sa fiti condusi la aceasta Fiinta invizibila si sa fiti convinsi de puterea Lui vesnica".

Pavel incearca sa faca o reforma a filozofiilor atenienilor. Sa observam ce lucruri glorioase le spune Pavel despre Dumnezeu:

El este Dumnezeul care a facut lumea si toate lucrurile din ea. Tatal cel Atotputernic, Creatorul cerului si al pamantului. 2. El este de aceea Domnul cerului si al pamantului, adevaratul propietar si posesor al tuturor fiintelor, puterilor si bogatiilor din lumea de sus si cea de jos, materiala si spirituala, vizibila si invizibila. 3. El este, intr-un fel special, Creatorul oamenilor, a tuturor oamenilor (v.26). El a facut pe primul om si El face pe fiecare om. 4. El este marele binefacator al intregii creatii. El da viata si suflarea si El tine pe om cu viata si nimeni nu poate trai in afara de El. Nu numai ca noi respiram aerul Lui, dar suflarea noastra este in mana Lui (Dan. 5:23). El da tuturor copiilor oamenilor viata si suflarea, chiar si cei mai rai primesc aceasta de la El. El da si creaturilor mai inferioare, animalelor, "tot ce are viata" (Gen.6:17). Si la cine Dumnezeu da viata si suflare, El le da si celelalte lucruri, de care este nevoie ca sa suporte viata. "Pamantul este plin de bunatatea Lui (Ps.104: 24). 5. El este Suveranul care dispune de toate afacerile fiilor oamenilor, potrivit cu sfatul voii Lui, "le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor" (v.26). 6. El nu este departe de niciunul dintre noi (v.27). 7. In El avem viata, miscarea si fiinta (v.28). Noi avem nevoie constant si este necesar sa depindem de Providenta Lui. 8. In concluzie, noi suntem de neam din Dumnezeu, El este Tatal nostru care ne-a nascut. El nu are trebuinta de noi, ci noi avem trebuinta de El, ca sa ne faca fiinte noi si mai bune, pentru binele nostru vesnic.

Sa-I dam slava ca suntem de neam din Dumnezeu!