DESPRE GÂNDIREA VIZIONARĂ

„Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie…” (Numeri 12:6)

Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da o viziune pentru viața ta – una care îți va permite să vezi obiectivul final al scopului tău, care să te entuziasmeze și să te determine să progresezi spre el. Când unii părinții îți spun că s-au săturat de a-și dezvăța pruncii de scutece, de notele lor slabe, de isteriile adolescentine, ori de accidentele lor de mașină, iar tu le reamintești că este doar o situație temporară – tu practici gândirea vizionară. Viziunile nu se limitează la pastori, la politicieni, sau la marii oameni de afaceri – ele sunt pentru toată lumea. Gândirea vizionară îți oferă o perspectivă mai amplă. E ca și cum ai mări o imagine; ea extinde nu numai ceea ce poți vedea, ci și ceea ce crezi că ești capabil să faci. Gândirea vizionară necesită cel puțin următoarele trei lucruri: 1) Învățare. Fii sigur pe cunoștințele tale și prețuiește-le – dar nu te mulțumi cu cât știi. Formează relații noi, citește cărți și învață deprinderi noi. Fii un învățăcel toată viața ta. 2) Ascultare. Caută-i pe cei ce sunt experți în domeniile în care tu nu ești. Intră în parteneriat cu persoane care pot face lucruri pe care tu nu le poți face. Pune întrebări care îți dezvoltă priceperea și gândirea, și apoi ascultă cu atenție și înregistrează ceea ce auzi. 3) Căutare. E greu să vezi imaginea, când te afli tu însuți în ea. Există o lume exterioară lumii tale, așa că trebuie să încerci să privești și din afară, sau prin ochii celorlalți. Pentru a împlini nevoile altora, trebuie mai întâi să-i cauți și să descoperi cum gândesc ei. Lucrul acesta implică smerenie, ieșire din rutina zilnică și încercarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt. Biblia insistă pe asta; cel mai bun exemplu: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4). Deci, prin învățare-ascultare-căutare, spre gândirea vizionară!