Darnicia crestina

Textul - 2 Corinteni 8:1-15;
Versetul de memorat - 2 Corinteni 8:7

"Dupa cum sporiti in toate lucrurile:in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere".


In acest pasaj, Pavel ii sfatuieste pe fratii din Corint sa ispraveasa o strangere de ajutoare pe care o incepusera deja cu un an inainte. Pavel nu incearca sa puna o presiune asupra lor, ci le spune s-o faca "potrivit cu bunavointa si cu mijloacele lor", pentru ca se are in vedere ce are, nu ce nu are cineva. Andrew Murray a spus :"Domnul se uita la ce ne ramane din ce am dat, nu la cat am dat". Ce mi se pare interesant este faptul ca Pavel ii da de exemplu in darnicie pe fratii din Macedonia. Daca ei au dat din saracia lor lucie, cat de saraci au fost sfintii din Ierusalim pentru care se strangeau aceste ajutoare?

Din ceea ce Pavel ne spune despre fratii din Macedonia invatam despre darnicie ca este un har, un privilegiu sa poti sa dai. Dupa felul cum Pavel abordeaza problema darniciei mi se pare ca a inceput de la coada spre cap. Faptul ca ei au ajuns sa faca aceasta contributie pentru cei saraci a fost datorita faptului ca mai intai s-au dat pe ei insisi lui Dumnezeu si apoi, prin bunurile lor, fratilor. Apoi darnicia lor a fost facuta cu o bucurie peste masura de mare, de bunavoie, dupa puterile lor si chiar peste puterile lor. Ei au staruit de Pavel sa-i lase sa se faca partasi la aceasta binefacere si Pavel nu a putut sa-i opreasca. Aceasta a fost o inspiratie si pentru el.

Este un paradox. Saraciile lor unite au dat nastere la un belsug de darnicie. Si in privinta aceasta Domnul Isus a fost Cel ce a motivat darnicia lor: Domnul Isus S-a facut sarac pentru noi, pentru ca prin saracia Lui, noi sa ne imbogatim. Omul nu se naste cu abilitatea de a darui. Daca ne uitam la un copi mic, el vrea toate jucariile si atentia celor din jur pentru sine. Darnicia trebuie, practicata cu bunavointa, caci Dumnezeu iubeste pe datatorul voios. Ceea ce pentru noi este un prisos, pentru altul umple un mare gol. Darnicia nu trebuie facuta numai din prisos, din ceea ce ne ramane dupa ce noi ne-am implinit toate placerile. Vaduva care daduse cei doi banuti la vistieria Templului si pe care Domnul Isus o da ca si exemplu in darnicie, a dat tot ce-i mai ramasese ca sa traiasca. Nu stiu cati din noi practicam astfel de darnicie.

Meditatia zilei: Sa ne intrebam cum am daruit pana acum?