Cascada Festoon

"Raurile vuiesc, Doamne, raurile vuiesc tare; dar mai tare decat vuietul vcalurilor napraznice ste Domnul in locurile ceresti (Ps. 93:3-4).

Pe muntele Banya, din padurile tropicale ale Queensland-ului, am avut ocazia sa vedem cascada "Festoon", iar pe muntele Tamborine, de asemenea in Queensland, am vazut cascada McKenzie. Acestea sunt mici in comparatie cu cascada Niagara pe care am vizitat-o in 1997. Apele acesteia din urma fac o galagie in caderea lor care se aude de la sute de metri, incat baga groaza in om. Cascadele se formeaza datorita caderii apei de la anumite inaltimi, de pe coama unei stanci, in prapastia de la piciorul ei. Toti stim ca apele curg la vale si umple mai intai gropile, locurile cele mai joase.. Apa cascadelor este de obicei apa care este foarte aproape de izvor, si pentru ca izvorul curge fara incetare si nu are un bazin in care sa se acumuleze, isi face drum natural printre stanci, in vai sau locuri plate. Uneori cand se gaseste in fata unui obstacol trebuie sa erodeze stanca si sa faca o spartura ca sa se scurga la vale, fie subteran, fie undeva in alta parte.

Apele vuiesc, spune psalmistul, dar mai puternic decat vuietul lor, zgomotul navalnic sau clipocitul linistit si domol, este Domnul in locurile ceresti. Majoritatea am vazut ultimile inundatii din Australia de est, sau cele din China, sau din SUA sau Anglia.. Am putut vedea cu ce putere vin apele si cum matura totul in cale. O mana nevazuta parca le mana si nu putem intelege cum o casa este ocolita si alta daramata. Este mana puternica a Domnului din locurile ceresti, care le indreapta unde vrea El. "El indreapta inima imparatului asa cum indreapta cursul unui rau" P(rov. 21:1).

Pentru Dumnezeu a schimba cursul unui rau, ori a misca o frunza moarta este la fel de usor. Dar daca apele navalnice sunt de temut cu atat mai mult este de temut Domnul. Apa dezlantuita a unui baraj care a cedat fortei apei poate curma viata pamanteasca a cuiva., dar glasul Domnului din locurile ceresti, "Duceti-va de la mine, pacatosilor, in focul cel vesnic", poate pecetlui soarta omului pe vesnicie. Nu ca Dumnezeu si-ar gasi placerea in a pedepsi, ci acela este raspunsul Lui final la o viata care a ales sa traiasca pe pamant facandu-si voia lui si ignorandu-L pe Dumnezeu. Dumnezeu inalta pe cei smeriti, pentru ca ei se lasa umpluti de El, ca vaile cele mai joase care se umplu cu apa dupa ploaie. Din inima celor ce cred pot curge rauri de apa vie, de bucurie, de iertare, de mangaiere, de facere d bine. Dar pentru aceasta trebuie sa ne lasam deschisi pentru Dumnezeu.

Sa-I salutam prezenta in viata noastra.
Raul binecuvantarii, vuieste de departe;
Vino-n inimi pacatoase; O, Duh Sfant pogoara-Te!
Doamne, revarsa! Duhul promis ca pe-un rau,
Si-un strop inca-i fericire, Da-ne-ndeajuns Duhul Tau! (Cantarea 406)

O schimbare in viata mea s-a facut, intrand Isus in inima!
In suflet am lumina dorita de mult, intrand Isus in inima!
/:Intrand Isus in inima:/ Rauri de bucurii curg din inima mea:
Intrand Isus in inima. (Cantarea 20)

Doamne Tata, fa inima mea smerita, si umple-o de prezenta Ta nemarginita si binecuvantata, ca apoi sa ma inalti intr-o zi, sa locuiesc cu Tine in locurile ceresti. Amin.