Apa vesnica

"Isus i-a raspuns: `Oricui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica`." (Ioan 4,13.14).

Ieremia vorbea despre Isus ca fiind "izvorul de apa vie" (Ieremia 17,13), iar Isaia a spus: "Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii" (Isaia 12,3). Pentru ca oamenii se refereau la apa curgatoare ca fiind "apa vie", gandurile femeii s-au indreptat catre apa literala a izvoarelor din regiunea aceea. Isus trebuia sa aiba acces la ele. Interesul ei a crescut, pentru ca dorea acea "apa vie" despre care vorbea Strainul, dar aceasta numai din punct de vedere practic. Daca ar fi putut castiga aceasta apa, nu ar mai fi trebuit sa vina si sa scoata in fiecare zi din fantana.
Femeia s-a cutremurat. O mana misterioasa intorcea paginile din istoria vietii ei si scotea la iveala lucrurile pe care ea le credea ascunse pentru totdeauna. Cine era Acela care putea sa citeasca tainele vietii ei? Ea era o femeie pacatoasa care avea nevoie de "apa vie", pe care nu o avea decat Isus. Şi El se oferise sa-i satisfaca setea sufletului. "Apa la care Se referea Hristos era descoperirea harului Sau in Cuvantul Sau; Duhul Sfant, invatatura Sa, reprezinta o fantana care poate satura orice suflet. Oricare alt izvor, catre care s-ar indrepta cineva, se va dovedi neindestulator. In Hristos se afla plinatatea bucuriei vesnice.

"El se gandeste la fiecare dintre noi, in mod individual, si ne cunoaste fiecare nevoie".