"Acoperirea capului"

Categorie: Ce ne spune Biblia

Întrebare:

Este corectă traducerea versetului din 1. Corinteni 11:6 ? De ce trebuie să-şi acopere femeile capul în adunare?

Răspuns:

Subiectul „frizura femeii“ nu prezintă nici o problemă pentru un suflet temător de Dumnezeu. Am spus „un suflet temător de Dumnezeu“, pentru că problemele (chiar şi cele cu privire la întrebarea dacă sau cât se poate tăia părul femeii) apar întotdeauna când gândirea se îndreaptă spre lume.

„Pentru că, dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; iar dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere.“ Acest Cuvânt al Sfintei Scripturi are o însemnătate mare pentru comportamentul nostru practic şi nu este agreat întotdeauna nici de adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Se aud deseori obiecţii: aceste cuvinte nu mai sunt actuale, sau aceste cuvinte sunt o „părere a apostolului Pavel“, sau traducerea nu este exactă.

Este remarcabil că Duhul Sfânt foloseşte în versetul amintit două cuvinte diferite pentru tăierea părului unei femei pentru a exprima caracterul ruşinos al acestei acţiuni şi dezaprobarea lui Dumnezeu. Aceste două cuvinte sunt redate în traducerea noastră prin „a tunde“ şi „a rade“.

Să ne preocupăm mai întâi cu cel de-al doilea cuvânt. „Xyrao“ înseamnă „a rade“; se referă la îndepărtarea completă a părului. În ebraică, cuvântul este redat prin „gillach“ care înseamnă „a rade, a fi chel“. Peste tot în Vechiul Testament unde se vorbeşte despre raderea capului, Scriptura foloseşte acest cuvânt, care este redat în Septuaginta (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament) prin „xyrao“. Vom cita câteva versete pentru a sublinia cele spuse până acum:

„...să-şi radă capul în ziua curăţirii lui“ (Numeri 6:9 ).

„...să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile“ (Deuteronom 21:12 ).

„N-a trecut brici pe capul meu... dacă voi fi ras, atunci puterea mea se va depărta de la mine“ (Judecători 16:17 ).

„Şi, când (Absalom) îşi tundea (rădea) capul...“ (2. Samuel 14:26 ).

„Şi Hanun a luat pe slujitorii lui David şi i-a ras...“ (1. Cronici 19:4 ).

„Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul“ (Ezechiel 44:20 ).

Acest verset din Ezechiel este foarte concludent, pentru că aici sunt descrise trei stări cu privire la părul preoţilor: 1) raderea capului (ebraică gillach; greacă: xyrao); 2) părul lăsat în voie să crească şi 3) tăierea părului (ebraică kasam = a tăia, a scurta părul).

Dacă revenim la versetul nostru din 1. Corinteni 11 , se confirmă faptul că „a rade“ (xyrao) înseamnă o radere completă a părului capului.

Primul cuvânt care apare în versetul nostru este „keiro“, care s-a dedus din rădăcina „kerjo“ = a tăia, a tăia bucăţi, a reteza, şi înseamnă: a tunde, a tăia, a reteza, a cosi. Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament se foloseşte pentru tunderea oilor (a se compara Faptele Apostolilor 8:32 ), dar şi pentru tunderea părului (Faptele Apostolilor 18:18 ). În versetul nostru, „keiro“ este separat de „xyrao“ printr-un „sau“ şi deci rezultă că „keiro“ nu înseamnă „a rade“, ci numai „a tăia părul“. Este imposibil să spunem „ras sau ras“. „Sau“ presupune o anumită antiteză între anumite lucruri şi aici deducem ce vrea să spună Duhul Sfânt prin cele două cuvinte şi cum trebuie să sune traducerea: „a tăia / tunde sau a rade“.

Ajungem deci la concluzia obligatorie că în ochii lui Dumnezeu nu numai raderea completă este ruşinoasă, ci şi o tăiere, o tundere a părului unei femei. Dacă ne amintim de cele trei stări referitoare la părul preoţilor amintite în Ezechiel 44:20 şi le punem în legătură cu versetul nostru, recunoaştem că voia lui Dumnezeu referitoare la părul femeii este: ea nu trebuie nici să se „radă“, dar nici să-şi „taie părul“, ci să-l lase „să crească în voie“.

În legătură cu acest context vrem să indicăm spre un alt punct. În versetele 14 şi 15 citim: „Nu vă învaţă chiar şi firea că este o dezonoare pentru un bărbat să poarte părul lung? Pe când pentru o femeie este o cinste să poarte părul lung.“ Pentru cuvântul „cinste“ este folosit cuvântul grecesc „doxa“ care este redat aproape în toate locurile în care apare cu „glorie“. Când este vorba despre gloria lui Dumnezeu, este folosit întotdeauna acelaşi cuvânt. Deci putem traduce versetul 15 şi astfel: „este glorie pentru ea“.

Câteodată se aude obiecţia că tinerele noastre nu ar trebui să-şi împletească părul într-o coadă şi că surorile nu ar trebui să-şi prindă părul într-un coc, pentru că Sfânta Scriptură spune că femeia nu trebuie să se împodobească cu „împletituri de păr“ (1. Timotei 2:9 ; 1. Petru 3:3 ). Desigur, creaţiile artistice în pieptănarea părului nu Îi sunt plăcute Domnului şi se ştie că se pot face frizuri (chiar şi cu păr lung) care se aseamănă celor din lume. Totuşi, autorul acestor rânduri nu se poate face una cu obiecţia de mai sus. Faptul că în 1. Timotei 2:9 „împletiturile de păr“ sunt puse în legătură cu „aur“ indică spre realitatea că Duhul Sfânt avertizează cu privire la obiceiurile grecilor şi romanilor de a realiza frizuri artistice din bucle şi cozi în care era împletit aur şi păr fals. De aceea credem că o „coadă“ sau un „coc“ simplu nu contrazice Scriptura. Mai degrabă, acestea se potrivesc unei femei temătoare de Dumnezeu decât purtarea părului în voie, aşa cum se obişnuieşte astăzi în lume. Aproape întotdeauna, părul purtat în voie este „îndreptat“, adică tăiat şi am văzut deja ce este aceasta în ochii lui Dumnezeu.

Tot în acest verset din 1. Corinteni 11 am citit în prima parte despre acoperirea capului. Unii credincioşi nu iau în serios problema referitoare la acoperirea capului femeii la rugăciune sau prorocie şi o consideră ca fiind un aspect exterior minor. În spatele acestui semn exterior se ascund însă principii divine importante. Trebuie să învăţăm să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. O soră care nu îşi acoperă capul la rugăciune sau prorocie, arată că vrea să fie ca bărbatul. Probabil, nu intenţionează aceasta sau nici nu s-a gândit la aceasta; dar totuşi, ea face tocmai acest lucru, şi aşa îl vede Dumnezeu şi îngerii Săi (versetul 10).

„Pentru că un bărbat, în adevăr, nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chipul şi gloria lui Dumnezeu; dar femeia este gloria bărbatului“ (versetul 7). Bărbatul este reprezentantul public al lui Dumnezeu pe pământ, în schimb, femeia nu are o asemenea poziţie, ci ea este gloria bărbatului şi este văzută în el. Bărbatul şi-ar dezonora capul, adică pe Hristos, dacă şi-ar acoperi capul la rugăciune sau profeţie. Astfel ar neglija să recunoască: numai Hristos este capul meu. Atunci ar lua practic locul femeii.

În schimb, dacă femeia nu se acoperă când se roagă, îşi dezonorează capul, adică bărbatul, luând poziţia bărbatului, poziţie care îi revine acestuia conform ordinii lui Dumnezeu.

Când şi cu ce ocazii trebuie femeia să-şi acopere capul? Aş răspunde: întotdeauna când prin comportamentul ei atinge interesele sau poziţia bărbatului. În mod normal, tatăl mulţumeşte pentru mâncare şi băutură când este strâns cu familia în jurul mesei. El este preotul casei sale. Dar dacă nu este prezent, atunci mama trebuie şi poate să facă aceasta. Dar deoarece atunci ocupă poziţia soţului ei, trebuie să se acopere şi astfel să exprime faptul că recunoaşte asupra ei o autoritate, autoritatea soţului. Acoperirea capului este deci un semn de autoritate sub care se supune (versetul 10). O altă ocazie se oferă atunci când mai multe surori stau la masă şi una mulţumeşte pentru mâncare. Ea poate face acest lucru, dar trebuie să se acopere, fiindcă rosteşte o rugăciune în public. Acelaşi lucru este valabil când o soră vizitează o altă soră bolnavă şi îi duce câteva „grăunţe prăjite“ de la ultima strângere laolaltă. Prin exercitarea unei slujbe spirituale pentru sufletul bolnavei, sora s-ar putea să prorocească.

Desigur, există o mulţime de alte ocazii în care este necesară acoperirea capului; dar dorim să vorbim în mod deosebit de acoperirea capului în adunare. De ce este necesară acoperirea capului în timpul adunării? În versetul 10 citim: „din cauza îngerilor“. Îngerii sunt observatorii cereşti ai credincioşilor pe pământ, şi aceasta mai ales când sunt strânşi laolaltă ca Adunare. Conform textului din Efeseni 3:10 , prin Adunare li se face cunoscută înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că, dacă vor să cunoască înţelepciunea lui Dumnezeu, nu privesc creaţia, ci Adunarea. Dumnezeu vrea ca aceşti observatori cereşti să vadă în Adunare respectarea ordinii Sale din creaţie. Dar dacă îngerii văd o soră neacoperită venind în apropierea Domnului, atunci ei spun: această soră vrea să fie ca bărbatul, ea nu vrea să accepte locul supunerii. Desigur, atât sora, cât şi fratele au de-a face cu lucruri sfinte, iar ea este „în Hristos“ la fel ca fratele; dar „în Adunare“ nu este. Deci, îngerii nu trebuie să vadă dezordine între creştini, nu trebuie să vadă „gloria bărbatului“ în Adunare. De aceea femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe cap, adică un semn de supunere faţă de bărbat.

Acoperirea capului se referă atât la femeia căsătorită, cât şi la cea necăsătorită, pentru că femeia stă sub autoritatea bărbatului. Dacă femeii îi este dat părul lung „drept voal“, cum spune apostolul în versetul 15, atunci aceasta nu face nevalabile indicaţiile date mai înainte cu referire la acoperirea capului. Părul lung este o cinste pentru femeie, dar această cinste sau glorie nu trebuie să se vadă în prezenţa lui Dumnezeu. De aceea: „Să se acopere!“

din revista „Cercetaţi Scripturile”

sursa: https://comori.org/