"Neemia. Uneltirile diavolului"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

În capitolul 3 am văzut rămăşiţa lucrând cu hărnicie la reconstruirea zidului. Duşmanul a fost supărat din aceasta cauză şi în capitolul 4 a ameninţat că vine să lupte şi că va stopa lucrările. Capitolul 6 continuă de la capitolul 4 cu o nouă tactică a duşmanului. Ameninţarea violentă nu a rezolvat nimic aşa că duşmanii încearcă să pară prietenoşi, iar eforturile lor se îndreapta în special spre Neemia, conducătorul lucrării. Acesta este un exemplu din Efeseni 6:11 – “Îmbrăcaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului”; nu puterii diavolului ci uneltirilor, şiretlicurilor lui. Petru vorbeşte despre “diavolul ... ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită”(1. Petru 5:8 ). Cu toţii putem recunoaşte cu uşurinţă un leu şi vom sta la distanţă faţă de el. Dar Satan se poate transforma în „înger de lumină“( 11:14 ) şi nu este aşa de uşor să îţi poţi da seama că poate până la urmă “îngerul de lumină“ este de fapt Satan.

Istoria Adunării ne oferă un exemplu clar în această privinţă. Satan ca “leu care răcneşte” este în caracterul său ca prigonitor. În perioada Smirnei din istoria Bisericii, Satan i-a persecutat pe credincioşi şi i-a torturat până la moarte. Rezultatul a fost că acei credincioşi erau evlavioşi, puternici şi despărţiţi de lumea pe care o puteau recunoaşte cu uşurinţă drept inamică. Duşmanul a pierdut teren în loc să câştige. Dupa aceea Satan şi-a schimbat tactica; în loc să fie inamic, a pretins a fi un prieten şi într-un timp scurt a corupt pe credincioşi şi confesiunea creştina. Succesul său a fost atât de mare încât a dus la ceea ce este cunoscut drept Vremurile Întunecate, în care lumina adevărului a fost aproape stinsă(dar Dumnezeu întotdeauna Îşi păstrează o rămăşiţă), iar cei care au dus mai departe numele de creştini erau mai decăzuţi decât păgânii.

Sunt locuri în lume chiar acum în care Satan se manifestă ca un leu ce răcneşte, persecutând pe credincioşi. Putem să fim recunoscători că nu avem împotrivire aici, dar noi avem de a face cu “uneltirile diavolului”, iar aceasta este un bun motiv pentru care capitolul 6 din Neemia poate fi atât de preţios pentru noi. Vrăjmaşii au încercat trei şiretlicuri asupra lui Neemia pentru a-l prinde, însă Neemia nu a fost prins. Neemia s-a ferit de capcanele duşmanilor şi aşa putem să facem şi noi, urmându-i exemplul.

Mă întreb dacă noi cunoaştem la fel de bine identitatea duşmanului cum o cunoştea Neemia. Să privim versetul 1. Mesajul lor către Neemia era: “Vino, să ne întâlnim împreună...” Aceasta era o pretinsă prietenie, ca şi cum ar fi zis: “Hai să ne întâlnim împreuna şi să discutăm lucrurile astea”. Dar Neemia ştia care îi sunt prieteni şi care îi sunt duşmani. Ştia ce însemnau toate acestea: “Dar ei gândeau să-mi facă rău.” Lumea s-a declarat ea însăşi ca duşman al lui Hristos. Cum pot ştii asta? Atunci când Domnul Isus a venit, ei l-au pironit pe cruce, iar El este încă la fel de dispreţuit şi respins cum era şi atunci. De aceea Iacov spune “prietenia lumii este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu.” (Iacov 4:4 )

Dar răspunsul lui Neemia la aceasta ofertă prietenoasă este foarte instructiv pentru noi. “Eu fac o lucrare mare şi nu pot să cobor.” (vers. 3). Importanţa lucrării pe care el o făcea şi urgenţa ei nu i-au lăsat timp să le accepte invitaţia. Este ca şi cum le-ar fi spus: “Nu am timp, am altceva mai important de făcut”. Ce răspuns simplu şi eficace este acesta la toate propunerile aparent prietenoase, dar rău intenţionate. Nu este de cea mai mare importanţă să fi ocupat cu lucrurile Domnului, cu lucrarea Lui, sau cu Cuvântul Său aşa cum o facem noi acum? Dacă tot timpul nostru liber l-am petrece cu lucrurile Domnului, nu am mai avea timp pentru lucrurile celui rău. Puteţi fi siguri că cel rău poate găsi multe lucruri pentru a da ocupaţie mâinilor sau minţilor trândave.

Trebuie să ne marcheze importanţa ocupării cu lucrurile Domnului. Apoi, diavolul, sau lucruri inutile ce ar putea să ne capteze atenţia vor fi respinse cu uşurinţă, iar “şiretlicurile” vor fi descoperite şi fără reuşită. Încearcă să inviţi oameni la o întâlnire pentru evanghelizare sau la un studiu biblic şi o să vezi ce pretexte o să primeşti. În general toţi spun aceste două lucruri: “nu sunt interesat” sau “nu am timp”. Acesta este modul celui rău de a-i ţine pe oameni departe de Domnul. Ei bine, putem întoarce arma duşmanului chiar împotriva lui. Atunci când el prin mijloacele lumii necredincioase ne ademeneşte să ne alăturăm unor activităţi păcătoase sau de nedorit pentru un credincios, şi noi putem răspunde “nu mă interesează” sau “nu am timp!”.

Asta îmi aduce aminte de Psalmul 1 . Omul binecuvântat (fericit) nu se duce “la sfatul celor răi”, el nu stă pe “calea păcătoşilor” şi el nu se aşează pe “scaunul celor batjocoritori”. De ce? Pentru că “plăcerea lui este în legea Domnului şi cugetă la legea Lui zi şi noapte” (vers. 2). El îşi găseşte plăcere în Cuvântul lui Dumnezeu atât de mult încât nu are nici un interes pentru alte lucruri, în special cele păcătoase; şi, ocupat fiind cu Cuvântul şi cu lucrurile Domnului “zi şi noapte”, el nu are timp. În acest mod el se fereşte de şiretlicurile vrăjmaşului.

Dar Satan nu se dă bătut atât de uşor. Aceeaşi invitaţie a fost trimisă la Neemia de patru ori! (vers. 4). Ei se aşteptau ca el să “slăbească” şi eventual să cedeze, ca Samson. Citeşte Judecători 14:17 ; 16:16-17 . Bărbatul cel puternic a cedat sub presiune constantă, iar vrăjmaşul ştie că şi noi am putea să facem la fel. Domnul Isus doar a citat Scriptura ca răspuns la încercările repetate ale ispititorului în timp ce Neemia le-a tot dat acelaşi răspuns şi a continuat în lucrarea Domnului.

Al doilea şiretlic al vrăjmaşilor a fost o scrisoare deschisă care era de fapt un raport cum că iudeii construiau zidul pentru că doreau să se revolte împotriva împaratului Persiei. Neemia ar fi sperat să fie regele lor şi a numit profeţi care să strige cu privire la el “Este un împărat în Iuda!”. Dacă un astfel de raport ar fi fost adevărat şi ar fi ajuns la împăratul Artaxerxes, rămăşiţa iudaică s-ar fi aşteptat la represalii grave. Această teamă de pedepsire i-ar fi oprit efectiv din a mai construi ceva la zid. Răspunsul lui Neemia la aceste acuzaţii false şi la invitaţia reînnoită de se întâlni împreună a fost “Nu s-au făcut astfel de lucruri cum spui tu”. Aceasta era lucrarea tatălui minciunii, iar Neemia, aşa cum l-am văzut de multe ori făcând, se apleacă în rugăciune: “Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile!”. Zvonurile false nu trebuie să ne înspăimânte, pentru că ştim cine este autorul minciunilor, şi putem să ne întoarcem către Domnul pentru puterea de a continua pe calea credinţei şi a lucrării pentru El.

Al treilea efort al vrăjmaşului de a-l face pe Neemia să cadă a fost cel mai puternic şi cel mai viclean dintre toate. Putem să vedem din versetul 12 că Şemaia era un profet. Un profet trebuia să le spună oamenilor gândul lui Dumnezeu. El îi spune lui Neemia: “Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, înăuntrul templului, şi să închidem uşile templului; pentru că ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă.“ (vers.10). Neemia răspunde: “Un om ca mine să fugă?”. Ar fi fost ruşinos pentru el, guvernatorul şi conducătorul poporului şi al lucrării să fugă şi să se ascundă. În plus, sugestia lui Şemaia ca din partea unui prieten şi un mesager de la Dumnezeu, era ca el să facă ceva ce era împotriva Cuvântului lui Dumnezeu! Poporul putea intra în curtea exterioară templului (despre aceasta citim în Evanghelii) însă doar preoţii avea voie să intre în templu. Ar fi fost un păcat pentru Neemia să intre în templu şi de aceea el răspunde: “Şi cine, fiind ca mine, ar putea să intre în templu şi să trăiască?” (vers. 11). Şemaia era un fals profet care încerca să-l ispitească pe Neemia să nu I se supună lui Dumnezeu. Aceasta era o înşelăciune puternică, dar Neemia cunoştea Cuvântul şi el s-a ferit prin simpla ascultare de el: “Nu voi intra!”.

Şemaia era un alt Balaam, plătit pentru a răspândi minciuni. Sunt mulţi în creştinătate astăzi care susţin că descoperă voia Domnului, dar care de fapt conduc pe mulţi oameni în neascultare şi sunt plătiţi să o facă! Care este protecţia noastră împotriva acestui “şiretlic al diavolului”? Să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu şi să i te supui. Simpla ascultare de Cuvânt este întotdeauna calea cea sigură.

sursa: https://comori.org/