"Judecata asupra cărnii"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Moartea lui Eglon

Ehud s-a reîntors de la Ghilgal la împărat, însă de data aceasta a avut o cu totul altă misiune: nu a adus darurile unui popor înrobit, ci mesajul unui Dumnezeu eliberator. „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Acest mesaj a însemnat judecată, iar sabia cu două tăişuri, care a fost adânc înfiptă în trupul împăratului, a fost sentinţa lui Dumnezeu asupra aceluia care a ţinut pe Israel în robie.

Am văzut deja că Dumnezeu a condamnat carnea o dată pentru totdeauna şi că El nu va revoca niciodată sentinţa. Carnea nu a fost de nici un folos pentru El. Şi noi trebuie să ajungem la acelaşi rezultat în experienţele noastre. Trebuie să învăţăm că această carne este nefolositoare şi apoi să recunoaştem sentinţa lui Dumnezeu şi să înfingem în inima ei sabia cu două tăişuri a Cuvântului lui Dumnezeu.

Bărbatul care a fost la Ghilgal nu putea să suporte prezenţa şi domnia lui Eglon în ţara şi în viaţa poporului lui Dumnezeu. Tot aşa de puţin vom suporta noi carnea şi lucrările ei în viaţa noastră, dacă vom învăţa ce are să ne spună Ghilgalul şi vom executa judecata asupra celei mai mici porniri a cărnii.

Desigur, mulţi creştini sunt în neştiinţă de ceea ce înseamnă acest adevăr. Unii se plâng permanent de starea lor rea şi de eşecurile lor şi din această cauză se află într-o stare foarte nefericită. Ei cred că aceasta este judecata de sine, dar este exact contrariul.

Preocuparea cu sine nu este judecată de sine

Se spune deseori, şi pe drept cuvânt, că îi suntem indiferenţi diavolului atâta timp cât suntem preocupaţi numai cu noi înşine în a ne lăuda sau chiar a ne dojeni. Nu ne vom putea niciodată elibera de lucrurile cu care suntem preocupaţi; atâta timp cât privim la noi înşine, Hristos nu va fi văzut de ochii noştri.

Este suficient dacă am ajuns la concluzia că nimic bun nu locuieşte în carne; atunci avem dreptul să ne depărtăm de ea şi să ne îndreptăm spre Acela care este Bun pentru totdeauna şi să ne preocupăm cu El. Pavel avea cuţitul înfipt în carnea sa, pe când scria: „căci noi suntem circumcizia, cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu şi ne lăudăm în Hristos Isus şi nu ne încredem în carne“ (Filipeni 3:3 ).

Când în Anglia deputaţii prezintă votul de neîncredere şi îl depun în Camera Comunelor, guvernarea trebuie să plece şi un nou cabinet ocupă locul ei. Aceasta este ceea ce trebuie să facem: să aducem votul de neîncredere asupra cărnii, să nu-i mai acordăm nici un fel de încredere, să n-o mai sprijinim pe banca de conducere, să ne îndepărtăm de ea, să ne îndreptăm spre Domnul şi să predăm conducerea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cu siguranţă nu vom urma o persoană în care nu avem încredere. Nu vom lăsa un astfel de om să aibă parte de lucrurile noastre ascunse, şi cu atât mai puţin vom permite să ne conducă viaţa şi să o ţină sub control. Nu i-am acordat noi deseori cărnii conducerea? De aici multe eşecuri şi robia! Să luăm sabia cu două tăişuri a Cuvântului lui Dumnezeu şi să o înfingem până la mâner în carne! Să o privim ca fiind condamnată pentru totdeauna, să terminăm cu ea, să nu-i mai permitem nimic! Să mergem apoi înainte în libertatea deplină a Duhului şi să ne ocupăm cu Hristos!

Atunci se va vedea că am obţinut ceea ce a intenţionat Dumnezeu cu noi şi că realizăm practic ceea ce înseamnă circumcizia.

Rezultatele minunate

Ehud a plecat apoi pe munţii lui Efraim. Efraim înseamnă „loc roditor“ sau „dublu roditor“. Aceasta înseamnă că în viitor vom fi capabili să aducem roade pentru Dumnezeu în măsura în care este judecată carnea. Prin Duhul, noi am fost legaţi cu Hristos în viaţa Sa de înviere, ca acum să aducem roade lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu ne ajută să înfăţişăm ceea ce a fost vizibil în Domnul Isus şi astfel Dumnezeu să fie proslăvit prin noi.

Pe munţii lui Efraim, Ehud putea acum să sune din trâmbiţă şi să adune poporul, ca să împartă cu el victoria pe care o obţinuse. Şi acesta este un rezultat al eliberării. Când canalele sunt eliberate, viaţa cea nouă, pe care o avem în Duhul, curge spre binecuvântarea altora. În totală opoziţie cu firea (carnea), omul cel nou nu are nimic pentru „sine însuşi“; el vrea să împartă bucuria sa şi adevereşte adevărul cuvinte-lor: „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat“ (Proverbe 11:24 ). Probabil ai încercat deja să judeci carnea şi întotdeauna ai eşuat, iar acum gândeşti că este prea greu pentru tine. Ai dreptate, căci într-adevăr este prea greu pentru noi, însă nu trebuie să uităm că Dumnezeu a trimis în inimile noastre Duhul Său şi că El este acolo ca să dea la o parte carnea şi să facă loc lui Hristos. Depinde acum de noi. Ţi-a devenit Hristos absolut necesar? Ai găsit în El şi în dragostea Sa totul, încât exclami: „El singur poate să-mi fie desfătare deplină!“? Dacă aşa stau lucrurile, atunci drumul tău în dependenţă de Dumnezeu va fi foarte luminos. Să nu uiţi însă să-ţi îndrepţi privirea spre moartea lui Hristos; crucea lui Hristos trebuie să fie lauda ta, căci această cruce este drumul spre victorie, tot aşa cum Ehud a bătut zece mii de moabiţi la trecerea prin vadul Iordanului - un tablou despre adevărul că am murit împreună cu Hristos.

Şi ţara a avut pace optzeci de ani

Cât de frumoasă este această afimaţie! Ea este ca un adăpost în port după o călătorie pe marea furtunoasă, ca o refacere după o luptă epuizantă! Este experienţa sufletului care poate să spună: „Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 7:25 ) şi care de acum înainte îşi găseşte toată plăcerea şi hrana numai în El.

Viaţa în carne şi viaţa în Duhul

Aduce viaţa în carne vreun avantaj? Ce spune Scriptura în privinţa aceasta? „Gândirea cărnii este moarte...“ (Romani 8:6 ); „Căci cine seamănă în carnea lui, va secera din carne stricăciunea“ (Galateni 6:8 ). Acest rezultat este totdeauna experienţa acelora care seamănă pentru carne. Momentul semănării creează probabil un anumit sentiment de satisfacţie, însă roada aduce robie şi amărăciune, durere şi moarte spirituală; „ ...căci dacă vreţi să trăiţi potrivit cărnii, veţi muri“ (Romani 8:13 ). Acesta este deci punctul final al acestei căi.

În ce constă însă avantajul unei vieţi şi al unei umblări în Duhul? „ ...Gândirea Duhului este viaţă şi pace“ (Romani 8:6 ); „Dacă prin Duhul faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi“ (Romani 8:13 ); „Cine însă seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţă veşnică“ (Galateni 6:8 ).

Să comparăm încă o dată lucrările cărnii şi roadele Duhului:

Lucrările cărnii sunt: curvia, necurăţia, destrăbălarea, idolatria, vrăjitoria, vrăjmăşia, cearta, gelozia, mânia, neînţelegerea, dezbinarea, sectele, invidia, uciderea, beţia, chefurile şi cele asemănătoare acestora (Galateni 5:19-21 ).

Roadele Duhului sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea (Galateni 5:22-23 ). „Căci roada luminii stă în orice bunătate, în dreptate şi în adevăr“ (Efeseni 5:9 ).

Victoria definitivă

Va veni timpul când carnea nu va mai avea nici o influenţă, căci „o Stea răsare din Iacov, un Sceptru se ridică din Israel. El va tăia în bucăţi laţurile Moabului“ (Numeri 24:17 ). Profetic, chiar şi Balaam putea să prezică victoria lui Hristos care va veni asupra Moabului. El va răsări ca Steaua Speranţei pentru poporul robit. El va apuca Sceptrul, va domni asupra lui în neprihănire şi îl va elibera pentru totdeauna de asupritorii săi.

Ceea ce pentru Israel nu s-a împlinit încă, pentru credincioşii de astăzi ar trebui să fie deja realitate. Isus Hristos trebuie să fie Steaua noastră, Lumina şi Nădejdea noastră, Călăuzitorul nostru şi Lui ar trebui să-i aparţină sceptrul în viaţa noastră. Permite-i aceasta! El trebuie să stea pe tronul inimii tale. Încoronează-L cu toată dragostea! Lasă-L să fie Domn în viaţa ta asupra tuturor lucrurilor!

sursa: https://comori.org/