"Ce ne spun Psalmii? Psalmul 45"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Psalmul 45

Versetul 1
Acest psalm are ca subiect pe Hristos ca Împărat. Adoratorul stă înaintea Lui în admiraţie şi îşi exprimă sentimentele în cuvinte mişcătoare. „Inima mea clocoteşte de un cuvânt bun; spun ce am compus despre Împăratul.“ Să urmăm exemplul fiilor lui Core, care au scris acest psalm! Ei s-au străduit să stea în duhul înaintea împăra-tului lor şi să admire slăvile şi frumuseţile Sale. Hristos nu este Împăratul nostru; El poartă acest titlu în legătură cu poporul Israel; totuşi, inima noastră se bucură de poziţia pe care o va ocupa El în Împărăţia de o mie de ani. Atunci, El va domni peste poporul Său Israel; da, mai mult, chiar peste întreg pământul, căci El este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19:16 ). El, care a fost dispreţuit de poporul Său, care a fost batjocorit şi pus pe cruce, va fi văzut de toţi, şi de cei care L-au străpuns, şi orice genunchi se va pleca înaintea Lui (Filipeni 2:10 ).

Versetul 2
Când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, a ocupat poziţia Fiului Omului. El a fost un om ca noi, cu excepţia păcatului. Acum, adoratorul face aici o comparaţie: „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.“ Harul care locuia în inima Domnului Isus, dădea expresie despre ceea ce era El Însuşi. Frumuseţea Sa consta mai ales în har, care inunda fiinţa Sa.

Dar cine vede şi preţuieşte această frumuseţe? Cei care doresc să umble în lumina lui Dumnezeu şi care percep însă în această lumină, şi răul, şi nedreptatea oamenilor în general. Într-adevăr, când avem înaintea ochilor pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, cum a umblat aici jos ca Fiul Omului smerit şi blând, atunci trebuie să exclamăm cu fiii lui Core: „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale.“

Versetele 3-4
În aceste versete găsim o altă descriere a frumuseţii şi a gloriei Domnului. Pe lângă har, aici sunt privite la El adevărul, blândeţea şi dreptatea. Sunt desăvârşirile acestui viteaz care stă singur între mulţi, pe care oamenii îi numesc ca eroi. Cei mai mulţi dintre aceşti eroi au obţinut onoare prin forţă, nedreptate şi puterea armelor lor. Domnul însă, care l-a biruit pe diavolul în cea mai adâncă slăbiciune la cruce, păşeşte în marşul Său triumfal în blândeţea care a fost văzută la El când a fost aici jos.

Trăsăturile numite în versetul 4 sunt puţin apreciate de lume; ochiul credinţei îşi găseşte însă plăcerea să-L admire pe Hristos; el percepe frumuseţi pe care numai acela le poate vedea care îşi găseşte plăcerea în El. Ce poate fi mai mult preţuit ca adevărul şi dreptatea într-o lume de minciună, înşelăciuni, nedreptăţi şi răutate? Să ne exersăm simţurile duhovniceşti, ca să putem vedea şi admira frumuseţile Domnului nostru!

Versetele 5-6
Versetul 5 indică spre Apocalipsa 19:11-16 . Împăratul, al cărui nume este: „Cuvântul lui Dumnezeu“, îi învinge pe vrăjmaşii Săi cu ajutorul săbiei, care iese din gura Sa. „Sub Tine vor cădea popoare“, citim aici. Apoi auzim ce spune Însuşi Dumnezeu despre El: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor.“ Astfel de cuvinte bucură inima noastră. În evanghelii, Isus Se numeşte adesea „Fiul Omului“, iar noi trecem uşor cu vederea că El a fost în realitate Dumnezeu şi în înfăţişarea Sa de Om. În ce priveşte iudeii, ei s-au împotrivit să creadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu veghează asupra onoarei Fiului Său şi explică: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului“ (Evrei 1:8 ). Acest cuvânt din gura lui Dumnezeu ne arată fără echivoc că Fiul lui Dumnezeu este ca Tatăl. Acest fapt este preţios pentru credinţă; dar Dumnezeu va purta de grijă ca într-o zi să fie văzut şi recunoscut de toţi (a se compara Filipeni 2:9-11 ).

Versetul 7
Pe tot pământul a existat doar un Om care a iubit dreptatea într-un mod desăvârşit şi a urât nelegiuirea: Hristos Isus, Fiul Omului. Această desăvârşire i-a dat dreptul să fie uns de Dumnezeu cu untdelemn de bucurie, mai presus de tovarăşii Săi. El a fost încoronat ca împărat; când a venit împlinirea vremii, a venit pe acest pământ pentru a lua în posesie imperiul, dar poporul Său L-a lepădat - un fapt care iese la iveală mai ales în evanghelia după Matei. Această lepădare, care în inimile iudeilor încă mai persistă, se va sfârşi însă în curând. Împăratul va prelua domnia Sa şi toţi vor recunoaşte că sceptrul Său este un sceptru de dreptate. În sfârşit va urca pe tron un împărat, singurul care va domni în desăvârşire, care iubeşte dreptatea şi urăşte nelegiuirea.

În ceea ce ne priveşte pe noi, credincioşii timpului de har, ne aşteaptă un viitor şi mai slăvit (Ioan 14:3 ; 7:24 ); totuşi, inima noastră se bucură la gândul slavei de care va avea odată parte Împăratul lepădat al lui Israel.

Versetul 8
Smirna, aloea şi casia vorbesc în mod simbolic despre mireasma persoanei Împăratului. Smirna este sucul unui arbust din Orient, care curge de pe scoarţa acestuia sub formă de picături. Acest suc are un gust amar, dar are un miros plăcut mirositor. Vedem aici o imagine a suferinţelor Domnului, dar şi a plăcerii pe care Dumnezeu a găsit-o în El tocmai din cauza suferinţelor Sale până la moarte. Smirna este unită cu aloea cu ocazia aşezării în mormânt a Domnului (Ioan 19:39 ).

Dacă smirna vorbeşte într-un mod distins despre suferinţele Sale, aloea indică de asemenea spre mireasma morţii Sale. Într-adevăr, cine ar putea exprima ce a rezultat şi ce va mai rezulta din moartea Fiului Omului? Împlinirea tuturor hotărârilor lui Dumnezeu cu oamenii, cerul şi pământul, este legată strâns de moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu.

Casia este o plantă bine mirositoare (Exod 30:23 ), de o frumuseţe deosebită (a se compara Iov 42:14-15 , unde una din fiicele lui Iov este numită Casia sau Cheţia). Da, veşmintele Împăratului slavei miros a smirnă, aloe şi casie!

Versetele 9-11
Totul în acest psalm, şi anume veşmintele Împăratului, palatele de fildeş, instrumentele cu coarde, fiicele de împărat şi mai presus de toate împărăteasa în aur de Ofir vorbesc despre glorie şi bucurie. Dar recunoaştem că împărăteasa de aici nu poate fi Mireasa Domnului. Aşa cum am amintit mai înainte, Hristos nu este Împăratul nostru; ca urmare, Biserica nu poate fi împărăteasă. Chiar dacă putem face aplicaţii importante şi frumoase din anumite versete ale acestui psalm, totuşi trebuie să rămânem la însemnătatea divină a imaginilor pe care Duhul Sfânt ni le prezintă.

Una din aceste aplicaţii este posibilă, dacă transpunem versetele 10 şi 11 la Biserică. Ea trebuie să uite poporul şi casa tatălui său; ea va face aceasta în măsura în care Persoana Mântuitorului va deveni tot mai scumpă şi mai preţioasă pentru inima ei. Adunarea ar trebui să realizeze că ea nu mai este din lume, aşa cum Domnul ei nu a fost din lume (Ioan 17:14 ).

Versetele 12-17
„Şi cu un dar, fiica Tirului, cei mai bogaţi din popor (sau popoarele) vor căuta bunăvoinţa ta.“ Acest verset ne arată că aici avem înaintea noastră nu doar pe Israel şi Împăratul său, ci şi pe celelalte popoare ale pământului. Hristos va domni peste întreg pământul (a se vedea Psalmul 72:8-11 ; Isaia 60:5-7 ). Acele popoare îşi vor aduce darurile la Ierusalim, şi astfel vor mărturisi, chiar dacă cu linguşire (Psalmul 66:3 ), că recunosc domnia Împăratului.

„Fiica Împăratului“ este cu toată probabilitatea Ierusalimul, şi „fecioarele care o urmează, însoţitoarele ei“ sunt cetăţile Iudeii; o armonie desăvârşită va domni în toată ţara, da, chiar pe întreg pământul. Faptul că toate popoarele pământului vor fi supuse Împăratului, ne arată o latură a lucrării lui Hristos pe cruce, la care nu putem cugeta îndeajuns. Când El, ca Fiul Omului, a mers în moarte, l-a dezarmat pe principele acestei lumi şi i-a luat averile. Atunci însă, El va domni ca şi Cap legal peste tot ce acela şi-a însuşit prin viclenie.

sursa: https://comori.org/