"Ce ne spun Psalmii? Psalmii 90-92"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Psalmul 90

Versetele 1-4

Şi cea de-a patra carte a Psalmilor are un caracter special, la fel ca primele trei cărţi. H. Rossier scria: „În această carte vedem ca într-un tablou venirea lui Hristos în această lume pentru a lua locul lui Israel înaintea lui Dumnezeu, precum şi rezultatul final al acestei realităţi.“

În acest psalm apare încă un aspect, şi anume plângerea lui Israel pentru îndurare şi restabilire. Prin rugăciunea sa, Moise a pus aceste cuvinte în gura poporului. Moise i-a adus aminte lui Dumnezeu, că El a fost locuinţa lor din generaţie în generaţie.

În versetul 2 a mers un pas mai departe: în faţa unui Dumnezeu care este din eternitate, omul este aşezat în locul care i se cuvine. Chiar dacă este mare în ochii săi şi îşi închipuie că este înţelept – în mândria sa poate chiar îndrăzneşte să se aşeze peste Dumnezeu –, totuşi el nu este nimic altceva decât ţărână, în care Dumnezeu îl va întoarce! Viaţa noastră, care câteodată ni se pare lungă, este ca o strajă în noapte în comparaţie cu veşnicia.

Versetele 5-17

Scurtimea vieţii noastre ne este prezentată foarte clar în versetele 3-12. Având în vedere puţinii ani pe care îi petrecem aici jos, este important să ne rugăm ca psalmistul: „Învaţă-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ Mereu înclinăm, mai ales în anii tinereţii şi ai maturităţii, să ne facem cât mai comod aici pe pământ şi trecem cu vederea faptul că totul este de scurtă durată. Dar Domnul ne vine în ajutor prin Cuvântul Său. El ne aminteşte că tocmai datorită scurtimii vieţii noastre trebuie să fim atenţi şi să folosim în mod util şi corect aceste puţine zile. „Vedeţi deci cu grijă cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi, răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele“ (Efeseni 5:15-16 ; a se vedea şi Coloseni 4:5 ). După cum se observă, acest psalm conţine îndemnuri preţioase pentru noi. Să le punem în practică! Ele vor avea efecte binecuvântate în viaţa noastră.

Psalmul 91

Versetele 1-8

Dacă ar trebui să dăm un titlu acestui psalm, cu siguranţă am scrie: Încredere în Dumnezeu. Într-adevăr, aici găsim cuvinte care exprimă o încredere puternică. Oricât de mare ar fi pericolul, sufletul ştie că este ocrotit în mod desăvârşit, pentru că Cel, căruia îi aparţine, este mai puternic decât duşmanul şi oştirea care stă la dispoziţia lui. „O mie vor cădea alături de tine şi zeci mii la dreapta ta; dar de tine nu se va apropia.“ Chiar dacă nu trebuie să trecem cu toţii prin aceleaşi pericole, ştim totuşi că suntem înconjuraţi de lucruri care ne pot duce la cădere. Cel care pune curse (satan) îşi aruncă laţul său cu intenţia clară să-i facă rău celui care stă de partea Domnului. Cine ne poate face atenţi cu privire la acest laţ? Cine ne poate elibera, atunci când plasa duşmanului ne-a înconjurat deja picioarele? În noi nu este deloc putere şi nici putinţă, dar Cel în care ne încredem, ne va acoperi cu penele Sale şi vom găsi adăpost sub aripile Sale.

Încrederea în Dumnezeu, despre care vorbeşte acest psalm, reprezintă unul dintre cele mai preţioase comori ale credinciosului în timpul vieţii sale aici pe pământ. Încrederea şi credinţa merg împreună. Noi ne încredem în Domnul în măsura credinţei noastre; sau cu alte cuvinte: în măsura în care Domnul este realitate pentru noi. Toţi cei salvaţi cred în Domnul Isus, dar nu toţi Îi acordă locul central în viaţa lor. De aceea, cât de diferită este măsura încrederii printre copiii lui Dumnezeu! Unii trăiesc într-o continuă nelinişte, îşi pierd uşor cumpătul, atunci când apare ceva neobişnuit; alţii, în schimb, pot spune cu psalmistul: „Adăpostul meu şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.“ Domnul este mai mare şi mai puternic decât orice duşman, de aceea ne putem culca liniştiţi şi nu trebuie să ne temem de groaza nopţii. Chiar dacă ar veni o încercare, ştim că Tatăl nostru ceresc are situaţia sub control, şi această încercare va fi spre binele nostru.

Versetele 9-16

În epistola către evrei citim despre îngeri: „Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor moşteni mântuirea?“ (Evrei 1:14 ). În versetul 11 avem o confirmare (a se vedea şi Matei 4:5-7 , unde diavolul aplică versetele 11-12 din acest psalm la Domnul Isus).

De câte ori, fără să ne dăm seama, am avut parte de o astfel de ocrotire! Nu doar că putem fi siguri că Domnul ne iubeşte şi este plin de îndurare faţă de noi, ci aici vedem că El ordonă cetelor de îngeri, pentru a-i ocroti pe ai Săi în călătoria lor. Să ne gândim la aceasta şi să ne încredem mai mult în El!

În versetele 14-16 se schimbă vorbitorul; aici vorbeşte Dumnezeu şi El acordă aprecierea Sa celui care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu, sau cum citim în nota de subsol: care ţine la El. Nu avem oare privilegiul de a ţine din toată inima la Domnul? O astfel de poziţie a inimii va fi răsplătită din belşug, aşa cum citim în versetele de încheiere ale acestui psalm. De fapt, aici ne găsim pe teren israelit, dar ştim că Domnul va acorda întâietate credinţei şi încrederii.

Psalmul 92

Versetele 1-4

Din punctul de vedere al poporului Israel, acest psalm exprimă bucuria, de care va avea parte poporul la începutul Împărăţiei de o mie de ani. „Pentru că Tu, Doamne, m-ai bucurat prin fapta Ta, voi cânta de bucurie datorită lucrărilor mâinilor Tale.“ Acei oameni drepţi privesc înapoi la judecăţile executate asupra duşmanilor lor; acum ei se pot bucura de bunătatea lui Dumnezeu fără teamă de vreun pericol din exterior. În sfârşit au ajuns la ţintă. Pentru prima dată de la împărăţia glorioasă a lui Solomon, poporul poate să se bucure într-o linişte netulburată.

Putem privi acest psalm şi din altă latură. Şi noi avem motive să-L lăudăm pe Domnul şi să înălţăm Numele Lui. Noi am aflat ceva mult mai măreţ decât poporul Israel: locurile cereşti, în care am fost puşi (Efeseni 2:6 ), sunt mult mai minunate decât viitorul acestui popor

Inima psalmistului era plină de bunătatea lui Dumnezeu, de aceea de pe buzele sale se revarsă lauda şi cântarea de bucurie.

Versetele 5-8

Scriitorul acestui psalm a fost un om care s-a străduit să cugete la bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Cuvintele Sale acţionează asupra noastră ca o îmbărbătare, pentru a-i urma exemplul. Nu trebuie să recunoaştem oare că suntem delăsători în a privi la ceea ce a făcut Tatăl ceresc pentru noi şi face încă, şi că gândim atât de puţin la cel mai mare dar: Fiul Său?

Să privim, de exemplu, la versetul 8: „Dar Tu, Doamne, eşti înălţat pentru totdeauna!“ Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu este mare şi înălţat; dar există o deosebire între cunoştinţa teoretică şi experienţa interioară a ceea ce este El. Experienţa interioară poate fi obţinută pas cu pas. Avem dreptul să admirăm puterea Sa creatoare şi înţelepciunea Sa până în cele mai mici detalii în lucrările Sale, dar şi să ne oprim în faţa harului Său şi a iubirii Sale de oameni şi să cugetăm la acestea. Cu cât vom pune mai mult în practică aceste lucruri, cu atât mai mult vom putea exclama cu psalmistul: „Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne! Gândurile Tale sunt foarte adânci.“

Versetele 9-15

Să zăbovim puţin la versetele 12-15. În nenumărate locuri din Scriptură, oamenii drepţi sunt amintiţi cu caracteristicile favorului lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, expresia „om drept“ desemna un bărbat care recunoştea legea lui Dumnezeu şi acţiona conform acesteia, în contrast cu oamenii nelegiuiţi. Plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte peste cel drept, şi el se poate bucura de binecuvântarea Sa. Cât de frumoase sunt cuvintele din aceste versete! Ele ne îmbărbătează să dorim să fim număraţi printre cei drepţi. Ca poziţie, suntem oameni drepţi; dar suntem şi în practică? Omul drept din Vechiul Testament era un om temător de Dumnezeu; despre un astfel de om citim că va înverzi ca palmierul şi se va înălţa ca cedrul din Liban. Locul său de şedere este Casa Domnului – pentru noi aceasta înseamnă întreţinerea părtăşiei cu Domnul (a se compara cu Ioan 15:4-5 ). Dacă rămânem ca mlădiţe în vie, atunci se va spune şi despre noi: „ ...vor fi plini de sevă şi verzi“.

sursa: https://comori.org/