Odată la răscruci de drumuri

1. Odată, la răscruci de drumuri,
În cumpănă pe talere s-au pus
Păcatul mult și greu al lumii,
Pe celălalt era, era Isus.
Când nimeni nu putea-nțelege
Zbuciumul ce era-n sufletul Său,
/: Doi ochi mai calzi, mai plini de lacrimi,
Plângeau atunci pentru păcatul meu. : /

R: Dragostea Lui Dumnezeu,
Dragostea Tatălui meu,
M-a primit, m-a curățit
Și astăzi sunt fericit!
/: Lângă cruce am aflat,
În Isus, izvor curat.
Sufletul El mi-a salvat,
Slavă Lui, slavă Lui, slavă Lui neîncetat! : /

2. Căci drumul spre grădina Ghetsimani
Și rugăciunea Ta din noaptea grea,
Îmi amintesc c-atunci, printre dușmani,
Străin de Tine, Doamne, mă aflam.
Și foșnetul din frunza de măslin
Cu jalnic glas, el sună tuturor:
/: Paharu-amar, de amaruri plin,
I-am dat cu toții fără ca să știm! : /

3. Nu va fi iubire mai profundă
Ca și iubirea dată prin Isus,
Nu a putut învinge noaptea crudă,
Căci Tu venit erai, erai de sus.
Un fir de praf din bulgărul de tină,
Nimic n-am fost dar Tu m-ai prețuit,
/: Isuse, Tu m-ai scos din tină
Și viață din viața Ta-am primit. : /