Botezul

Categorie: Studiu biblic
 

Această doctrină este foarte controversată în doctrina creștină . Fiecare cult sau asociație creștină practică botezul.
Botezul este actul prin care se intra în creștinism și nimeni nu se naște creștin. Deosebirea este când sau cum, devine omul creștin.
Analiza noastră privind aceasta doctrină „botezul”, este mai mult cu privire la practicarea lui și în special concepția teologică privind practica botezului.

Care este conceptul teologiei ortodoxe privind botezul copiilor mici?

Definitia teologiei ortodoxe: Botezul este taina sfântă prin care se intră din starea de blestem și de stăpânirea păcatului, în starea de har și în Împărăția lui Dumnezeu, în comuniunea cu Cristos. Prin botez, cel botezat se face părtaș la roadele de pe Golgota. El ne curățește prin aceasta taină de toate păcatele, atât de cele strămoșești cât și de alte păcate personale, murind față de păcat și renăscându-se la o viață nouă și sfântă. Astfel botezul este o naștere din nou cum Însuși Mântuitorul a spus în Ioan cap.3.
Autorul acestei definiții recunoaște că la începutul creștinismului, nu au fost botezați copiii, ci mai târziu, când părinții au hotărât să-i boteze. (Sectologia pg 295)
Ortodocsii spun:
1. Botezul este o taină
– prin botez se împărtășește harul și darul nevăzut al lui Dumnezeu, mântuirea.
– taina botezului face curățirea de păcat. Vezi Fp. Ap 22:16.
– botezul în mod tainic este aducător de viață dumnezeiască.
2. Botezul trebuie aplicat imediat după nașterea copilului
– Este asemănat cu tăierea împrejur ca semn al legământului cu Dumnezeu.
– Copii nu pot fi lipsiți de acest legământ prin botez, pentru că prin botez copilul este în patronajul lui Dumnezeu și primește alături de viata fizica, viața în Împărăția lui Dumnezeu.
– Copilul prin botez primește calitatea de fiu al Împărăției lui Dumnezeu.
– Botezul copiilor trebuie aplicat imediat după naștere, ca să nu moară nemântuit, iar pentru copii, nașii mărturisesc, până când ei vor ajunge la maturitate. (credința prin substituire)
– Copilul botezat devine creștin pentru tot restul vieții, fiind un component al bisericii lui Isus.
– Cufundarea în botez trebuie făcută de trei ori.
– Copiii pot fi botezați și fără credință.

Ce ne învață Biblia despre botez?

Teologia care se ancorează în Sfintele Scripturi prezintă botezul, așa cum a învățat Domnul Isus și cum au practicat apostolii, fără adausuri din istoria creștinismului, creștinizat după 300 A.D.
1. Botezul este prevăzut în planul de mântuire al lui Dumnezeu.
Când planul veșnic al lui Dumnezeu de-a deschide Harul Divin pentru mântuirea păcătoșilor, a fost descoperit și vestit oamenilor și botezul, ca făcând parte din acest plan.
Înțelepciunea divină, a așezat și o ordine în acest sens. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și nu este un Dumnezeu al neorânduielii.
Pocăința-credința, botezul este ordinea așezată de Dumnezeu. Niciodată Biblia nu lasă să se înțeleagă, botez ca apoi pocăință și credință. (Vezi Fp. Ap. 2)
Orice mutații în planul lui Dumnezeu privind mântuirea, înseamnă o falsificare a acestui plan.
Botezul fiind prevăzut în planul de mântuire, nu poate fi scos din acest plan și nici nu se poate schimba locul botezului în acest plan, decât în locul unde Dumnezeu l-a așezat.
Dumnezeu poate ierta felul de explicație al botezului, dar credem că nu poate ierta modificarea planului Său și nici a inversa ordinea divină așezată în acest plan.
2. Botezul este un simbol, fiindcă botezul nu produce mântuirea, ci numai simbolizează actul mântuirii. (1 Petru 3:20-21; Rom 6:3-4)
Tot Noul Testament precizează că Mântuirea este numai prin Cristos și păcatele noastre pot fi spălate numai prin sângele lui Isus (Efes 1:7; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:19)
Este o profanare a Jertfei Domnului dând apei puterea de-a curăți sufletul unui om sau a curăți un copil de păcatul strămoșesc.
3. Botezul nu se aplică copiilor, ci numai celor care au trecut celo două trepte: pocăința și credința; și numai după acceptul benevol al celui convertit.
Nicăieri în Noul Testament nu se amintește de botezul copiilor. Copiii nu pot cere acest act și nu-și pot asuma responsabilitatea acestei mărturii privind credința lor.
Înainte de secolul al treilea, nu se afla nici o urmă de botez a copiilor. Botezul copiilor a fost introdus după anul 300 A.D., când Împăratul păgân Constantin a trecut de partea creștinilor. El și următorii descendenți au obligat pe toți păgânii să treacă la creștinism, ajungându-se la botezul copiilor, fără pocăință și credință.
4. Botezul se face prin cufundarea si nu prin stropire.
5. Botezul, conform învățăturii Evangheliei se face în apă obișnuită, râu, baptistier așa cum au făcut apostolii și urmașii noștri.
Nu este necesară apa sfințită, fiindcă nu există apă sfințită și nu este apă necurată (apă murdară da) și apa nu poate fi sfințită, fiindcă Isus și apostolii nu s-au îndeletnicit cu așa ceva.
6. În Noul Testament sunt texte care vorbesc de tăierea împrejur și botez, dar ele sunt destinate și nu se înrudesc și nu se înlocuiesc una pe alta.
Botezul nu poate înlocui tăierea împrejur. Tăierea împrejur era o lege a Vechiului Testament, pe care Pavel o elimină din viața Bisericii, fără a o înlocui cu botezul Noului Testament.
Botezul își are originea în cele patru evanghelii, în Faptele Apostolilor și explicarea simbolică în epistolele apostolilor.

sursa https://paginacrestina.wordpress.com/