"Strângeri pentru citirea şi studierea Bibliei"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

Deşi Noul Testament nu menţionează în mod expres că primii creştini au avut o adunare specifică pentru a citi şi a studia împreună Biblia, numeroase pasaje ale Scripturii sunt de natură să-i încurajeze pe credincioşi să aibă asemenea strângeri. Poporul lui Dumnezeu are nevoie de instruire în adevăr, mieii şi oile lui Hristos trebuie să fie hrăniţi şi întăriţi în credinţă. Putem avea ocazia de a răspunde acestor nevoi în mod simplu şi fericit adunându-ne pur şi simplu pentru citirea şi studierea Cuvântului.

Pentru perioada actuală, nu trebuie să aşteptăm indicaţii precise în Noul Testament despre detaliile strângerilor etc. fiindcă Duhul Sfânt este aici pentru a ne călăuzi, şi nu trebuie să-L împiedicăm în acţiunea Lui, nici în mijloacele pe care le foloseşte. Dacă un mod de a face este în acord cu principiile generale ale Scripturii, şi are ca scop zidirea, nu avem nevoie de o altă autorizaţie.

Exemple din Scriptură

Cum am spus deja, numeroase pasaje ale Scripturii ne dau totuşi caracterele esenţiale ale unei strângeri pentru citirea şi studierea Cuvântului, Evrei 10:25 ne îndeamnă să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, şi ne încurajează să ne îndemnăm unul pe celălalt, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedem apropiindu-se ziua. Chiar dacă este vorba acolo de un îndemn general cu privire la strângerea credincioşilor pentru motive variate, aceasta ne dă cu siguranţă o bază biblică pentru strângerile având ca scop specific studierea Cuvântului şi îndemnul reciproc.

Un exemplu remarcabil de strângere pentru citirea Cuvântului este dat în Neemia 8 şi 9. Poporul se aduna înaintea Porţii Apelor şi în fiecare zi, Ezra şi tovarăşii săi „citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu şi îi dădeau înţelesul şi explicau cele citite” (cap. 8 v. 8). A patra parte din zi citeau din carte, altfel zis aveau o strângere pentru citirea Bibliei, în timp ce o altă a patra parte din zi era consacrată mărturisirii şi închinării. (cap. 9 v. 3).

Toate caracterele esenţiale ale unei strângeri pentru citirea Cuvântului se găsesc şi în acea strângere din templu în Luca 2:46-47 , când Hristos se găsea în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i, punându-le întrebări şi dând răspunsuri. Aceleaşi caractere se găsesc în strângerile din Laodiceea şi din Colose, când cele două scrisori ale apostolului au fost citite pentru prima dată celor care erau adunaţi cu scopul de a le auzi (Coloseni 4:16 ).

Mai mult, faptul că ucenicii stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, cum menţionează Fapte 2:42 , pare să indice că cei credincioşi trebuiau în mod obişnuit şi cu râvnă să caute compania apostolilor pentru a profita de fericitele dicuţii cu cei care fuseseră cu Isus; priceperea acestor tovarăşi ai Domnului fusese deschisă şi ei erau acum îmbrăcaţi cu puterea Duhului Sfânt pentru a transmite tot ce învăţaseră pentru a fi martorii Săi. Există cu siguranţă acolo caracterele esenţiale ale strângerii consacrate citirii şi studierii Scripturii. Fără îndoială ascultaseră Scripturile Vechiului Testament şi învăţătura apostolilor, dezvoltată în Noul Testament; fără îndoială aveau împreună strângeri evlavioase, schimbând întrebări şi răspunsuri, totul gustat în comuniunea cu cei care erau adunaţi în scopul de a împărtăşi comorile spirituale. Iată ce este strângerea pentru citirea Bibliei în toată simplitatea.

Caracterul acestor strângeri

Copiii lui Dumnezeu se adună, fiecare cu Biblia lui, fiecare putând să o consulte, să verifice pasajele citate; toţi fraţii sunt liberi să participe prin comentarii sau întrebări. Ei se întâlnesc pentru a citi o porţiune din Scriptură; se ajută reciproc să o înţeleagă şi să o pună în practică; asemenea strângeri au fost mijlocul unei mari binecuvântări pentru suflete, mai ales în secolul 19. În asemenea întâlniri, simple şi neafectate, ţinute în locuinţe private sau în săli publice, au fost regăsite adevăruri preţioase, mult timp pierdute din vedere de Biserică. Studiind în amănunt Cuvântul, fraţii au descoperit aceste adevăruri, apoi le-au expus ca pe nişte comori scumpe în lucrări disponibile de mulţi ani, care au luminat atât de puternic sute şi mii de cititori în studierea Cuvântului lui Dumnezeu.

Strângerea pentru citirea Bibliei ar trebui să aibă caracterul unei strângeri de familie unde părinţi, tineri şi copilaşi în Hristos sunt adunaţi împreună în jurul Cuvântului scris pentru a găsi în el folos, instruire şi lumină, Duhul Sfânt fiind acolo pentru a-i călăuzi în tot adevărul. Este oarecum masa familiară luată în comun unde cei tineri şi cei mai în vârstă primesc hrana întăritoare dată pentru fiecare membru al familiei. Acolo este dată instruirea părintelui în Hristos, acolo învăţătorul dotat de Dumnezeu face parte din ceea ce a strâns din Cuvânt. Tot acolo copilaşul în Hristos pune întrebări despre Scripturi. Adesea asemenea întrebări aduc multă prospeţime şi viaţă strângerii: adevărul este expus din plin - mai multă lumină, înţelegere aprofundată, „hrană la timp” (Psalmul 104:27 , Matei 24:45 ), pentru binele tuturor.

Binecuvântări independente de daruri

Dacă în această strângere, darul de învăţător este în mod deosebit folositor şi apreciat, există de asemenea un mare folos pentru studierea Cuvântului când fraţi diferiţi exprimă ceea ce Domnul le-a dat să înţeleagă cu privire la pasajul considerat. De aceea fraţii nu trebuie să se descurajeze dacă există puţine daruri printre ei pentru a prezenta Scripturile, fiindcă Domnul binecuvântează întotdeauna citirea în comun a Cuvântului Său dacă există o dorinţă sinceră de a primi ceva de la El.

Proverbe 13:23 ne spune: „Multă hrană este în arătura săracilor”. Poate săracii nu au pentru a munci pământul decât o unealtă ruptă. Bogaţii pot lucra pământul cu instrumente moderne şi eficiente. Dar Dumnezeu dă creşterea şi unora şi celorlalţi. De aceea, pentru a cerceta Scripturile, Duhul Sfânt este adevărata putere care dă creşterea. El locuieşte în fiecare creştin, fie că are un dar, fie că nu, şi face să încolţească recoltele pentru cei care lucrează pământul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar fără trudă şi fără o cercetare atentă, câmpurile noastre nu vor aduce rod.

Studii frecvente

Va fi cel mai mare folos să se facă citirea completă a diferitelor cărţi ale Bibliei, în particular a Noului Testament şi în special a epistolelor unde lumina deplină a adevărului pentru perioada actuală a Bisericii este dată în mod deosebit. O asemenea studiere a Biblie, verset cu verset, oferind prilejul unor discuţii şi întrebări, se adevereşte întotdeauna utilă,şi rezultă că cei credincioşi sunt „înrădăcinaţi şi fiind zidiţi în El şi întăriţi în credinţă” (Coloseni 2:7 ). Vom avea de asemenea folos să întreprindem studierea unui subiect care va conduce la cercetarea diverselor porţiuni ale Cuvântului. „Persoana şi lucrările Duhului Sfânt”, iată un exemplu al acestui tip de subiect.

Ceea ce învăţăm într-o strângere de studiere a Bibliei este ca roua care cade încet şi fără zgomot, atât de bine încât de-abia observăm cât de înviorător, stimulat şi întăritor este adevărul, dar efectul benefic este resimţit mai târziu. În revanşă, pentru cei care caută stimularea sau divertismentul, o strângere pentru citirea Bibliei riscă să pară ternă şi plictisitoare.

Condiţii necesare pentru binecuvântare

La fel ca pentru alte strângeri, sunt necesare anumite condiţii pentru ca orice oră de studiu să fie binecuvântată. Există de asemenea lucruri care împiedică binecuvântarea şi lipsesc strângerea de prospeţime şi de rod. Dacă este lăsată oricărui frate libertatea de a participa la o asemenea strângere, trebuie să ne amintim că libertatea nu este familiaritate. Strângerea de studiu nu este locul unde vom vorbi pur şi simplu pentru a ne face auziţi, vom debita idei bizare şi vom vorbi despre toate şi despre nimic. Cei care participă trebuie să o facă în supunere faţă de Duhul Sfânt şi pentru „zidirea adunării” (1. Corinteni 14:12 ). Într-o asemenea strângere, părerile personale, extravagante, privitoare la Scripturi trebuie să fie rectificate într-o discuţie smerită şi liniştită, cu dorinţa de a învăţa unul de la celălalt.

Este de asemenea necesar să ne amintim de îndemnul din Iacov 3:1 : „Nu fiţi mulţi învăţători, fraţii mei”, pentru că se poate întâmpla ca mulţi fraţi să aibă tendinţa de a poza în învăţători calificaţi, astfel încât uneori ignoranţa vorbeşte atunci cel mai tare. Domnul Însuşi ne dă un minunat exemplu luând un loc smerit. Tânăr încă, Se găseşte în mijlocul învăţătorilor, „ascultându-i şi întrebându-i” (Luca 2:46 ). Când cereau împrejurările, cunoaşterea Sa divină se desfăşura în mod incontestabil, căci ei „se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2:47 ).

Uneori cei care ar trebui să vorbească şi să exprime un gând cu adevărat folositor rămân tăcuţi. Acestora le este destinat acest cuvânt: „Cel care are cuvântul Meu să spună cuvântul Meu cu credincioşie” (Ieremia 23:28 ). Ceea ce ar trebui să prevaleze într-o adunare, este un duh de supunere a unora faţă de ceilalţi, într-o atitudine liniştită, dependentă şi smerită, ca şi dispoziţia de a primi Cuvântul lui Dumnezeu cu blândeţe. Trebuie de asemenea să existe la toţi un adevărat spirit de dependenţă care ne face să ne bazăm pe Domnul pentru binecuvântare, mai degrabă decât să privim la uneltele omeneşti pe care le poate folosi El pentru zidire.

Dacă atunci când cercetăm o porţiune a Cuvântului, digresiunile sunt uneori utile şi de folos când trimit la alte pasaje care tratează subiectul, sau când dezvoltă tema, trebuie să ne silim ca aceste discuţii din timpul strângerilor de studiu să se limiteze la subiectul porţiunii studiate. Când participă numeroase persoane, există întotdeauna pericolul de a ne îndepărta de subiect. Rezultă de aici confuzie şi o pierdere a binecuvântării. Trebuie de asemenea să evităm discuţii lungi asupra a ceea ce nu oferă interes pentru ansamblul ascultătorilor sau care nu contribuie la zidirea reciprocă, sau despre puncte controversate. Întrebările prea dificile, sau asupra cărora nu există consens, ar trebui de asemenea să fie lăsate deoparte şi puse din nou mai târziu când va fi dată mai multă lumină.

Cei care participă ar trebui să-şi amintească faptul că vorbesc spre folosul tuturor ascultătorilor prezenţi, şi nu numai pentru fratele sau fraţii care tocmai s-au exprimat. În acest scop, trebuie să vorbească clar astfel încât toţi să poată auzi „un cuvânt clar” (1. Corinteni 14:9 ). Ceea ce precedă rezumă câteva din condiţiile necesare pentru ca strângerile de studiu să fie de folos. De am putea toţi să simţim mai mult binecuvântările spirituale câştigate din asemenea strângeri ţinute sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Adeseori putem asocia cu folos strângerile de rugăciune şi de studiu, când nu este posibil sau comod să avem două strângeri distincte.

sursa: https://comori.org/