Categorie: Biserica lui Hristos
Conform textului din Efeseni 1 , Hristos este Capul slăvit al Trupului, izvorul tuturor binecuvântărilor. Tocmai de aceea L-a dat Dumnezeu pe Hristos ca şi Cap al Adunării, pentru a ne putea dărui toate binecuvântările. Dar aceste binecuvântări pot fi savurate numai dacă fiecare ocupă în Trup locul indicat de Domnul. Duhul Sfânt dă apoi fiecărui mădular puterea necesară pentru a exercita slujba sa.
În 1. Corinteni 12:13 vedem ce este Trupul lui Hristos. În Efeseni 1 , Trupul lui Hristos este văzut cum se formează din toţi credincioşii de la Rusalii până la răpirea Adunării. Aceasta este Adunarea după gândurile lui Dumnezeu. Aici însă o găsim în starea ei practică pe pământ şi ea constă din toţi credincioşii care trăiesc astăzi pe pământ. Duhul Sfânt este puterea prin care fiecare mădular îşi poate exercita sluja. Acesta este un adevăr foarte important.
Trupul lui Hristos este comparat aici cu trupul nostru. În versetele 14-26 nu este vorba de Trupul lui Hristos, ci de trupul nostru, dar este folosit ca imagine a Trupului lui Hristos.
Înainte de a ne ocupa de detalii, doresc să exprim gândul de bază. Omul are un suflet, un duh şi un trup, dar sufletul şi duhul său pot să se arate numai prin trupul său; când sufletul şi duhul sunt în afara trupului, atunci trupul este mort. Aceasta ne arată cât de important este ca Duhul Sfânt să locuiască în Adunare şi să acţioneze în ea. Duhul Sfânt este puterea care uneşte mădularele într-un trup. El uneşte în mod personal pe fiecare credincios cu Domnul proslăvit din cer, dar şi pe fiecare credincios în parte cu celelalte mădulare ale Trupului. Duhul Sfânt face aceste mădulare capabile de a-şi exercita slujba la locul lor. Vedem deci că este într-adevăr posibil ca Adunarea să savureze, aici jos, toate binecuvântările, care sunt partea ei, deoarece Duhul Sfânt poate să ne dăruiască capacitatea şi puterea să realizăm practic deja acum toate acestea. Dacă ar fi aşa, atunci Trupul ar funcţiona ireproşabil, iar Domnul, care este Capul, ar putea dărui Trupului Său toate binecuvântările pe care doreşte să le dea. Din partea Lui sunt îndeplinite toate condiţiile. El poate să ne dăruiască toate binecuvântările şi ar dori să facă aceasta, dar se pune întrebarea dacă suntem gata să ne lăsăm folosiţi în acest sens. Pentru a înţelege bine acest lucru, Duhul Sfânt ne prezintă aici imaginea trupului omenesc.
Mulţi credincioşi tineri consideră că doar puţini credincioşi au daruri, şi mă tem că şi mulţi fraţi şi surori mai în vârstă consideră că binecuvântarea în Adunare depinde de câţiva fraţi care vorbesc din Cuvânt sau care se roagă sau propun o cântare. Acest loc din Scriptură ne spune însă că fiecare mădular al Trupului are un loc, o slujbă care aparţine de locul său, şi că binecuvântarea poate fi deplină numai atunci când fiecare îşi ocupă locul indicat şi îşi exercită slujba. Vorbim uşor despre fraţi care au un dar mare. Am auzit adesea fraţi spunând: „Nu am dar“. Dacă un frate are un dar mare ca învăţător, păstor sau evanghelist, considerăm că el este izvorul cel mai important pentru binecuvântări; dar aici citim cu totul altceva. Este numai o imagine, dar o imagine despre realitate; ceea ce găsim la trupul omenesc putem aplica la Trupul lui Hristos. Mai întâi ni se arată că toate mădularele trupului sunt necesare pentru funcţionarea întregului şi că fiecare mădular trebuie să ocupe un loc. Dacă o adunare ar consta numai din învăţători, nu ar fi o expresie adevărată a Trupului şi nu ar putea fi izvorul celor mai mari binecuvântări. Dacă un trup omenesc ar fi numai gură, nu ar fi om. Sunt necesare elemente diferite, mădulare diferite, dar toate formează împreună un trup. O, de s-ar imprima adânc în inimă acest gând!
Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte aici despre ochi. Este trist când un om nu poate vedea, dar cu mult mai trist dacă este orb spiritual sau dacă ochii săi ar spune: „Noi dorim mai bine să vorbim!“ La fel este cu toate mădularele trupului. Duhul Sfânt ne arată aici ce valoare are fiecare mădular în parte. Dacă cineva este un bun orator, poate deveni renumit. Nu vorbesc aici special despre Adunare. Dar acest om îşi poate pierde limba şi totuşi să trăiască mai departe, dar un om care nu mai are inimă, nu mai poate trăi. Totuşi, niciodată nu am auzit că un om a devenit renumit, pentru că a avut o inimă care a funcţionat bine.
Aşa stau lucrurile şi cu Trupul lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu spune că mădularele importante nu sunt cele care sunt onorate cel mai mult aici pe pământ. El spune că darurile care nu sunt cele mai importante, primesc onoare. De aici deduc că darul de învăţător şi de păstor nu este cel mai mare dar. Desigur, învăţătorii şi păstorii au lucrările lor, iar dacă nu-şi îndeplinesc slujba în Trup, se produc pagube. Dar există mădulare mai importante în Trup. Inima sau alte organe interioare, pe care nu le vede nimeni din afară, sunt indispensabile pentru viaţă. Dacă inima mea ar înceta pentru o clipă să bată, aş muri. Dacă rinichii mei nu ar funcţiona, aş muri. Duhul Sfânt doreşte să ne arate foarte clar că fiecare mădular are locul şi slujba sa, şi că fraţii cei mai simpli au de îndeplinit o anumită slujbă, chiar şi cei mai tineri fraţi şi tinere surori. Dacă neglijează această slujbă, Trupul suferă. Valoarea acestei slujbe trebuie să o lăsăm în seama lui Dumnezeu să o aprecieze.
Apostolul spune foarte lămurit în versetul 27: „Voi sunteţi Trup al lui Hristos şi mădulare ale Sale fiecare în parte.“ Ştim că el le-a scris corintenilor. Oare vrea să spună că adunarea din Corint este Trupul lui Hristos? Că ar exista deci cinci sute de Trupuri ale lui Hristos? Desigur, nu! Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre un singur Trup al lui Hristos; dar de ce i s-a spus adunării din Corint: „Voi sunteţi Trup al lui Hristos“? În limba greacă (dar şi în limba română) se observă clar la ce se referă. Înainte de expresia „Trup al lui Hristos“ nu este nici un articol. În limba greacă, înţelesul este: se subliniază caracteristica Trupului lui Hristos. Dacă aici ar scrie „voi sunteţi Trupul lui Hristos“, atunci aceasta ar fi însemnat că adunarea din Corint ar fi întregul Trup al lui Hristos. Faptul că lipseşte articolul înseamnă că adunarea din Corint are caracterul Trupului lui Hristos. Trupul lui Hristos este format din toţi credincioşii adevăraţi de pe întreg pământul. Cum putem vedea Trupul lui Hristos? Cum poate fi văzut el aici în Vevey? În toţi credincioşii adevăraţi care trăiesc aici în Vevey. Credincioşii adevăraţi din Vevey sunt expresia vizibilă a Trupului lui Hristos aici în Vevey. Fiecare adunare locală nu este independentă. Ea este numai o parte a Trupului lui Hristos, care este prezent în acest loc. Dar ea este în acelaşi timp unită indisolubil cu toţi credincioşii de pe întreg pământul. Independenţa adunării locale stă în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Adunarea locală este deci expresia unui singur Trup. Aceasta are consecinţe foarte importante. Ea trebuie să descopere caracterul acestui singur Trup. În această adunare trebuie să fie văzut Trupul lui Hristos, dar nu numai în timpul strângerilor laolaltă, ci în întreaga viaţă a adunării. Aceasta înseamnă, că fiecare trebuie să-şi ocupe locul său ca mădular şi că fiecare credincios trebuie să se gândească, că nu este un mădular independent, ci că reprezintă o mică parte din întregul Trup. El nu poate şti prin sine ce are de făcut, ci trebuie să-şi ocupe locul său în Trupul lui Hristos şi să exercite slujba care revine acestui loc. Nu trebuie să uite niciodată că este mădular al Trupului lui Hristos. Întreaga sa viaţă trebuie să fie în concordanţă cu această realitate.
În versetul 28 citim: „Şi Dumnezeu a pus pe unii în adunare: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători; apoi puteri miraculoase; apoi daruri de vindecări, ajutorări, cârmuiri, felurite limbi.“ Dumnezeu este Acela care a pus pe fiecare în Adunare. În primul rând sunt amintiţi apostolii. În Corint nu erau apostoli. Ei sunt numiţi, pentru că aparţin de întregul Trup. În următoarele versete sunt numite diferite slujbe. Găsim şi proroci, învăţători şi alţii, şi ajutorări, cârmuiri; şi cei care exercită aceste slujbe sunt mădulare ale Trupului lui Hristos.
Ce sunt aceste ajutorări? Acestea sunt tot ceea ce reprezintă un ajutor pentru Adunare. Am vorbit odată cu un frate care aranja întotdeauna scaunele după terminarea adunării, dar care gândea că aceasta nu este o slujbă în Trupul lui Hristos. Totuşi, aceasta era slujba lui. Dacă el considera că lucrarea lui nu avea nimic a face cu binecuvântarea spirituală a Adunării, se înşela foarte mult, deoarece şi lucrarea lui era necesară pentru ca totul să fie şi să se desfăşoare în ordine în Adunare. La fel stau lucrurile cu multe alte lucruri pe care le considerăm neimportante pentru viaţa Adunării.
În Romani 12 găsim un alt gând. În versetul 5 citim: „Noi, cei mulţi, suntem un singur Trup în Hristos, şi fiecare, mădulare unii altora“. Cred că sfârşitul acestui verset exprimă un alt gând faţă de 1. Corinteni 12 . În 1. Corinteni 12 , gândurile noastre sunt îndreptate spre întregul Trup, spre realitatea că bunul mers al întregii Adunări depinde de fiecare în parte. Întreaga noastră slujbă trebuie să aibă ca scop bunul mers al Adunării. Dacă avem în vedere numai această latură, poate fi un pericol. Atunci vom vorbi ca marele preot din Ioan 11 , când era vorba de omorârea Domnului Isus: „Este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea“ (Ioan 11:50 ). În istoria Bisericii s-a întâmplat adesea acest lucru. Credincioşii au fost omorâţi, şi s-a considerat că aceasta a fost spre binele Bisericii. Romani 12 ne învaţă altceva: noi nu suntem nu-mai mădulare ale Trupului lui Hristos, ci fiecare mădular este în legătură cu celelalte şi trebuie să caute binele fiecărui mădular. Aceasta trebuie de asemenea să se petreacă în concordanţă cu locul şi slujba pe care a primit-o fiecare.
Ce minunată este condiţia pentru aceasta, condiţie numită în primele versete! „Vă îndemn deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă.“ Inimile noastre sunt readuse la ceea ce se spune în primele opt capitole, unde sunt descrise îndurările lui Dumnezeu. Cunoaştem conţinutul acestor capitole. Despre capitolul 1 până la capitolul 3 versetul 21 putem scrie: „Pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23 ), apoi urmează versetul 24 unde ni se spune că suntem îndreptăţiţi fără plată prin harul lui Dumnezeu. Capitolul 4 ne arată că aceasta este posibil numai pe baza credinţei şi că Domnul Isus a fost dat pentru greşelile noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră (4.25). În acest mod suntem îndreptăţiţi şi primim pace cu Dumnezeu (5.1). Apoi versetul 8: „Dar Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.“ În capitolul 8 auzim ce face Dumnezeu din astfel de oameni păcătoşi. El i-a rânduit dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său (Romani 8:29 ). Dumnezeu este pentru noi, El ne-a îndreptăţit, iar Duhul Sfânt intervine pentru noi şi se face una cu toate nevoile noastre, iar Domnul Isus Însuşi mijloceşte pentru noi. În versetul 35 citim: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?“ Ce minunate sunt aceste îndurări pentru oameni care au recunoscut în capitolul 7:18: „Ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun!“ Dacă ne gândim la acestea, nu avem motiv să-i dedicăm lui Dumnezeu trupurile? Cum putem face aceasta? Aici ni se arată o parte din această dăruire. Putem să trăim pentru cei care sunt obiecte ale harului lui Dumnezeu. Putem să fim de folos celor cărora Dumnezeu le-a dovedit dragoste. Pe aceasta se pune o deosebită greutate.
Este imporant ca fiecare să-şi ia locul său special, să-l ocupe şi să fie mulţumit; să nu dorească locul altuia sau un loc mai mare de-cât cel pe care i l-a indicat Dumnezeu. În versetul 3 citim: „Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească aşa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia o măsură de credinţă“, iar în versetul 6: „având diferite daruri de har, după harul care ne-a fost dat…“
Vedem că Domnul a dat fiecărui credincios slujba sa, o slujbă pe care numai el singur o poate efectua bine. Domnul dă tot ce este necesar pentru această slujbă. El doreşte să aibă părtăşie cu noi în această slujbă, dar El nu vrea să depăşim măsura a ceea ce El ne-a acordat. Dacă nu a dat unui frate darul unui evanghelist, atunci Domnul îl poate folosi pe acest frate să mărturisească sub binecuvântarea Sa printre ai Săi despre El şi pentru El, dar acest frate nu trebuie să-şi închipuie că are darul unui evanghelist. El trebuie să ştie ce dar i-a dat Dumnezeu şi ce loc a primit în Trup, iar această slujbă trebuie să o exercite şi să nu caute să facă lucrarea altuia. Să avem întotdeauna pe Domnul înaintea ochilor şi să încercăm să fim folositori pentru alţi credincioşi!
Darul cel mai mare este amintit aici în primul rând: „ …fie profeţie, să profeţim potrivit măsurii de credinţă“ (versetul 6). Profeţia este darul cel mai mare. Vorbesc acum despre daruri care sunt amintite şi în Efeseni 4 şi care au de-a face cu vestirea Cuvântului. Efeseni 2 ne arată însemnătatea acestui dar. Împreună cu apostolii, profeţii formează baza Adunării. Din 1. Corinteni 14 putem deduce că profeţia este astăzi, în exercitarea slujbei, cel mai mare dar, pentru că atunci când un frate profeţeşte, primeşte fiecare binecuvântare. Cine profeţeşte, vorbeşte din prezenţa lui Dumnezeu. De aceea, în 1. Petru 4:11 citim: „Dacă vorbeşte cineva, să fie ca şi cuvinte ale lui Dumnezeu.“ De aceea, un frate trebuie să stea sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu atât de mult, încât să spună numai ceea ce Duhul Sfânt doreşte să spună în acel moment. Duhul Sfânt îi cunoaşte pe toţi cei prezenţi. El le cunoaşte nevoile şi El doreşte să dea fiecăruia ceea ce are nevoie în acel moment. Acesta este scopul profeţiei.
În versetul 7 găsim slujba şi învăţătura. „Fie slujbă, să stăruim în slujire; fie cel care învaţă pe alţii, în învăţătură.“ Acestea sunt două lucruri normale. Prin slujbă nu se referă la ceva care apare în exterior, ci se referă mai ales la repartizarea banilor şi alte lucrări asemănătoare. Şi în această privinţă, Domnul a dat daruri speciale. Pentru aceasta este nevoie de multă înţelepciune; în primul rând, în felul în care dăm. La fel este cu cel care învaţă. Să nu se întâmple ca el să vorbească numai pentru a arăta cât ştie şi ce dar are el ca învăţător. Nu, el trebuie să se gândească la nevoile credincioşilor, pentru că ştie că a primit un dar pentru a le sluji credincioşilor. Ştim ce spune Domnul despre slujbă: cel căruia i se slujeşte este mai mare decât cel care slujeşte (a se compara Luca 22:27 ). Un slujitor trebuie să ştie foarte bine că este un slujitor al lui Hristos şi nu al Adunării. Dar slujitor al lui Hristos înseamnă de fapt a sluji sfinţilor, aşa cum ne arată Domnul în Ioan 13 : El S-a încins şi a spălat picioarele ucenicilor. Aceasta este desigur o slujbă specială, dar în principiu are valabilitate pentru orice slujbă. Orice slujbă în Adunare trebuie făcută în dependenţă şi ascultare de Domnul, aşa cum vedem în 1. Corinteni 12 , şi în puterea Duhului Sfânt, cu scopul de a sluji credincioşilor, şi nu numai Trupului ca întreg, ci fiecăruia în parte.
Vedem cât de important este să rămânem dependenţi de călăuzirea Duhului Sfânt, dar şi să recunoaştem ce slujbă ne-a încredinţat Domnul! În fiecare caz trebuie să avem siguranţa că Domnul doreşte să ne folosească acum. Slujba este un lucru minunat, şi aşa cum am spus la început, Capul ne poate da tot ce avem nevoie. Conform textului din Efeseni 4 , fiecare mădular poate primi totul de la El. Aşa creşte Trupul. Zidirea sa se face în armonie şi dragoste. Dar pentru aceasta, fiecare mădular trebuie să-şi ocupe locul şi să nu uite niciodată că este un mădular, adică numai o parte din Trupul întreg şi că este unit cu toate mădularele acestui Trup, şi că binecuvântarea fiecărui mădular al Trupului depinde de modul în care îşi face fiecare mădular lucrarea sa şi corespunde responsabilităţii sale.
Dacă toţi am face acestea, cât de mare ar fi savurarea practică a binecuvântărilor noastre şi cât de bine am arăta în exterior expresia Trupului lui Hristos!
sursa: https://comori.org/