"Îndreptarea celui care a căzut în vreo greşeală"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

Până aici am luat în considerare necesitatea disciplinei, scopul ei, în ce spirit şi în ce fel trebuie să se exercite în adunare. Vom vedea acum diferitele forme de disciplină în Scriptură.

Disciplina în adunare se prezintă sub diferite forme, în diferite etape. Disciplina acoperă un domeniu vast. În sens larg, cuprinde ordinea şi guvernarea care aparţin casei lui Dumnezeu. Disciplina desemnează ansamblul grijii acordate în guvernarea casei Sale. Ea cuprinde diversele aspecte sub care se arată această grijă, de la formele cele mai simple, interesul pe care îl poartă fraţilor săi, sfaturile, până la corectarea publică şi mustrarea publică în adunare, care ajung uneori la actul necesar de a-l da afară din comuniune pe cel rău.

Nu trebuie să considerăm disciplina pur şi simplu ca pe un act al adunării. Este mult mai mult decât aceasta. Ea cuprinde învăţătura dată sufletelor pentru a cunoaşte gândurile lui Dumnezeu, corectarea, învăţarea ascultării, supunerea faţă de autoritate, şi toate fazele lucrării pastorale faţă de suflete. Cea mai mare parte din timp, disciplina ar trebui să fie de natură privată, să fie exercitată de supraveghetori şi să aibă un caracter pastoral. O fază foarte importantă a disciplinei este să se ocupe de oi cu vigilenţa unui păstor, să le hrănească, să le păzească, să le conducă, să le îndrepte şi să le mustre în dragoste; aceasta va face adesea inutile formele mai severe de disciplină. Este deci extrem de important a oferi asemenea grijă în adunare. Prin aceasta începe disciplina.

Este foarte evident că ofensele care pot fi comise în casa lui Dumnezeu sunt foarte diferite şi variate. Unele sunt mai grave decât altele şi necesită o disciplină mai severă, când altele cer mai puţină severitate. Din acest motiv Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă diverse forme sau grade de disciplină care trebuie să se exercite în adunare. Trebuie să examinăm fiecare caz cu particularităţile lui, şi discernământul spiritual este necesar pentru a şti bine în ce categorie trebuie clasată ofensa. Să ajungem acum la diferitele forme de disciplină.

Îndreptarea celui care a căzut în vreo greşeală

Găsim în Galateni 6:1 o învăţătură generală: „Chiar dacă va fi căzut un om în vreo greşeală, voi, cei spirituali, îndreptaţi pe unul ca acesta cu duhul blândeţii”. Aceasta se poate referi în mod general la orice caz de păcat unde este necesară lucrarea de îndreptare; dar o putem aplica şi unei categorii de greşeli unde nu este nevoie de altă acţiune decât să ne ocupăm în mod individual de suflet în vederea îndreptării lui. Disciplina s-ar exercita atunci, cum am menţionat deja, sub forma purtărilor de grijă atente ale păstorului faţă de suflete.

Cuvântul original redat prin „greşeală” în versetul citat, înseamnă „depărtare de calea dreaptă” şi este tradus în altă parte prin „fărădelege”, „ofensă” şi „păcat”. Cuvântul redat prin „a căzut” conţine ideea de „a lua sau a apuca în avans”. Astfel, pasajul înseamnă literalmente: „cineva surprins, apucat sau luat de un păcat sau de o fărădelege”. Cuvântul tradus prin  „a îndrepta” înseamnă în original „a îndrepta deplin”, „a aduce în şir”. În altă parte este tradus prin „a repara”, „a pune din nou împreună”. În limbajul medical, este utilizat aici cu sensul de a pune la loc un os sau o articulaţie.

Descoperim astfel natura cazului considerat, lucrarea dragostei de care are nevoie şi rezultatul care ar trebui să fie scopul căutat. Cineva a fost apucat şi luat de o greşeală şi cade în păcat prin lipsă de veghere şi de dependenţă faţă de Dumnezeu. O asemenea stare cere gingăşie şi tact. Trebuie să ne ocupăm de rău într-un duh de blândeţe şi acest suflet trebuie să fie făcut să judece totodată răul şi cauza profundă a ceea ce a contribuit la această cădere: lipsă de veghere, încredere în sine sau neglijarea deprinderilor spirituale. Trebuie să facem o vizită, să avem o discuţie liniştită şi să aplicăm Cuvântul, cu rugăciune, celui care se rătăceşte, ca apa folosită de Domnul pentru spălarea picioarelor în Ioan 13:5-14 .

Când scopul căutat este restaurarea sufletului rănit sau ameliorarea stării lui şi când totul este făcut cu blândeţe, de o persoană spirituală resimţind profund propria sa slăbiciune, atunci mărturisirea şi restaurarea acestui suflet vor urma în majoritatea cazurilor. Aceasta nu se va întâmpla poate imediat, şi poate cere mai mult de o vizită şi multe rugăciuni. Dacă slăbiciunea este mărturisită şi judecată şi sufletul este adus la Domnul, chestiunea este reglată şi ceilalţi nu au nevoie să ştie despre ea. Dar dacă sufletul nu cedează înaintea Cuvântului, nu-şi mărturiseşte nedreptăţile şi nu este restaurat, poate fi necesară o altă formă de disciplină.

sursa: https://comori.org/