Trebuie să dăm zeciuielile doar la biserică?

Zeciuiala este a zecea parte (1/10) sau 10% din tot venitul unui om despre care Dumnezeu a spus că îi aparţine Lui cu exclusivitate:

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. (Levitic 27: 30-32)

În acele vremuri tot venitul unui om venea din activitatea lui de agricultor sau ca şi crescător de vite. Cu alte cuvinte, versetul indică că 10% din orice venit îl are omul aparţine lui Dumnezeu din start, este un lucru închinat Domnului şi dacă cineva la un moment anumit din viaţă nu era în stare să le dea pentru lucrarea lui Dumnezeu, atunci trebuia după aceasta să răscumpere adăugând încă 20% din volumul acelei zeciuieli care nu a fost dată Domnului la timp. Şi aceasta pentru ca să indice încă odată că aceasta este o închinare lui Dumnezeu.

Leviţii erau una din cele 12 seminţii ale poporului Israel cărora Dumnezeu le-a încredinţat slujba preoţiei, adică să-i înveţe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i conducă într-o închinare dreaptă. La împărţirea ţării, Dumnezeu nu a îngăduit ca Leviţii să primească pământ, pentru ca să se poată dedica în întregime slujbei preoţiei şi să nu fie împiedicaţi de afaceri care aveau să le ia timpul şi pasiunea. Deci, iată ce a spus Dumnezeu:

Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moartă. Ci Leviţii să facă slujba cortului întâlnirii, şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel; aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri. Leviţilor le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnul prin ridicare; de aceea zi cu privire la ei: „Să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel. ” (Numeri 18: 21-24)

Cum a făcut Dumnezeu cu privire la Leviţi în Vechiul Testament, tot aşa Domnul Isus a rânduit ca slujitorii bisericii să primească întreţinerea de la creştinii la care le slujesc, aşa cum scrie:

Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9: 13-14)

Iar în Epistola adresată Galatenilor Apostolul Pavel a spus:

Cine primeşte învăţătură din Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6: 6)

Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel porunci specifice cu privire la administrarea zeciuielilor pe care le vor închina Domnului şi a zis:

Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. Să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâi născuţi din cireadă şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău. Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui. Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori; boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta. Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moştenire, nici moştenire cu tine. După trei ani, să scoţi toate zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale. Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care va fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale. (Deuteronom 14: 22-29)

Domnul Isus a lăsat ca zeciuielile să fie o practică creştină când a zis:

Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23: 23)

Toţi creştinii din lumea întreagă sunt fraţi pentru că fac parte din acelaşi legământ. De aceea, când se întâmplă undeva o nenorocire, sau este o anumită nevoie mare, creştinii trebuie să se ajute unii pe alţii, şi lucrul aceasta trebuie să devină o practică stabilă a bisericii aşa cum a scris Pavel bisericii din Corint:

Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. (1 Corinteni 16: 1-2)

În Epistola I către Timotei, Apostolul Pavel îl învaţă pe ucenicul lui cum trebuie să administreze bisericile locale şi când scrie despre folosirea resurselor jertfite de către creştini şi a zeciuielilor a scris:

Prezbiterii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui. ” (1 Timotei 5: 17-18)

În bisericile locale totdeauna vor fi multe nevoi materiale care trebuiesc împlinite, dar conducătorii trebuie să fie conştienţi că remunerarea lucrătorilor Evangheliei este o prioritate. Tot aşa, fiecare creştin trebuie să întreţină o relaţie personală cu cei care îl învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum scrie Apostolul Pavel la Galateni când zice:

Cine primeşte învăţătură din Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6: 6)