"Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea." - Ioan 15:16
Acesta este un cuvânt care în acelaşi timp smereşte, dar este şi binecuvântat pentru un adevărat ucenic. A fost umilitor pentru ucenici să li se spună că nu ei l-au ales pe Hristos. Dorinţele voastre erau atât de multe, inimile voastre erau atât de împietrite, încât nu voi M-aţi ales. Şi totuşi a fost deosebit de liniştitor pentru ucenici să li se spună că El i-a ales: "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi". Aceasta le-a arătat că iubirea Sa a fost mai întâi cu ei, că El i-a iubit când ei erau morţi în păcate. Şi apoi le-a arătat că iubirea este cea care îi sfinţeşte: "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade iar roada voastră să rămână".
Să analizăm adevărurile aşa cum reies din acest verset:
I. Oamenii nu Îl aleg în mod natural pe Hristos: "Nu voi m-aţi ales pe mine." Aceste cuvinte au fost valabile pentru apostoli şi sunt valabile pentru toţi cei ce vor crede până la sfârşitul lumii. "Nu voi m-aţi ales pe mine." Urechea firească (din fire) este atât de surdă încât nu poate auzi; ochiul natural este atât de orb încât nu-L poate vedea pe Hristos. Este adevărat, într-un sens, că fiecare ucenic Îl alege pe Hristos, dar atunci când Dumnezeu îi deschide ochiul pentru a-L vedea, când Dumnezeu dă putere braţului atrofiat pentru a-L îmbrăţişa. Dar sensul celor spuse de Hristos este: voi niciodată nu M-aţi fi ales, dacă nu v-aş fi ales Eu. Este adevărat că atunci când Dumnezeu deschide inima unui păcătos, acesta îl alege pe Hristos, pe nimeni altcineva decât pe Hristos. Este adevărat că o inimă care este făcută să bată de Duhul, întotdeauna îl alege pe Hristos, pe nimeni altcineva decât pe Hristos, şi va părăsi întreaga lume pentru Hristos. Dar, fraţilor, acest adevăr ne învaţă că fiecare păcătos trezit doreşte să-l îmbrăţişeze pe Hristos, însă nu până nu este făcut să dorească. Aceia dintre voi care aţi fost treziţi, nu voi L-aţi ales pe Hristos. Dacă ar fi ca un doctor să vină la voi acasă şi să spună că a venit să vă vindece boala, dacă nu aţi simţi această boală, aţi spune Nu am nevoie de dumneata, du-te la vecinul meu. Aşa procedaţi cu Hristos: El se oferă să vă vindece, dar voi spuneţi că nu sunteţi bolnavi; el se oferă să vă acopere sufletul gol cu ascultarea sa, iar voi spuneţi - Nu am nevoie de acel acoperământ.
Un alt motiv pentru care nu Îl alegeţi pe Hristos este pentru că nu vedeţi frumuseţe în El: "El este ca o rădăcină în pământ uscat, care nu are nici chip, nici frumuseţe." Nu vedeţi nici o frumuseţe în persoana Sa, nici o frumuseţe în ascultarea Sa, nici o glorie în crucea Sa. Nu Îl vedeţi şi, de aceea, nu Îl alegeţi.
Un alt motiv pentru care nu Îl alegeţi pe Hristos este pentru că nu vreţi să fiţi făcuţi sfinţi prin El: "...şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." Dar vă iubiţi păcatele, vă iubiţi plăcerile, şi de aceea când Fiul lui Dumnezeu vine şi spune că Vă va salva din păcatele voastre, răspundeţi -- Îmi iubesc păcatul, îmi iubesc plăcerile. Aşa că niciodată nu puteţi să vă împăcaţi cu Hristos. "Voi nu M-aţi ales;" deşi am murit, voi nu M-aţi ales. V-am vorbit mulţi ani şi totuşi nu M-aţi ales. V-am trimis Biblia Mea să vă înveţe şi totuşi nu M-aţi ales. Fraţilor, veţi fi întâmpinaţi de această acuzaţie la judecată. V-aş fi acoperit cu ascultarea mea, dar voi nu aţi vrut.
II. Hristos Îşi alege ucenicii: "Eu v-am ales". Hristos s-a uitat la ei cu o privire plină de bunătate divină şi a spus: "Eu v-am ales". Pe oricine aduce în glorie, acela este alesul său.
Momentul în care îi alege. Observăm că acesta a fost înainte ca ei să creadă: "Nu voi M-aţi ales, ci Eu v-am ales pe voi", semnificând - Eu am început cu voi, nu voi aţi început cu Mine. Veţi observa acest lucru în Fapte 18:9,10: "Şi Domnul a spus lui Pavel, noaptea, în vedenie: Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna cu tine, ca să-ţi facă rău, pentru că am mult popor în cetatea aceasta". Pavel se afla atunci în Corint, cel mai imoral şi păcătos oraş din lumea antică; ei erau dedaţi petrecerilor şi idolatriei cumplite şi totuşi Hristos i-a spus lui Pavel: "Am mult popor în această cetate". Ei nu Îl aleseseră pe Hristos, dar El îi alesese pe ei; ei nu se pocăiseră, totuşi Hristos îşi fixase privirea asupra lor. Aceasta vă arată clar că Hristos îi alege pe ai Săi înainte ca ei să-L caute.
Dar, mai departe, Hristos îi alege pe ai Săi de la început. II Tes. 2:13: "Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, suntem datori întotdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea Duhului şi întru credinţa adevărului". Efeseni 1:4: "Precum întru El ne-a şi ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, în iubire." Aşa că fraţilor, înainte de întemeierea lumii Hristos i-a ales pe ai săi; când nu era nici soare, nici lună, când nu era nici mare, nici pământ -- de la început. Ah! Ar putea să spună El, nu voi M-aţi ales pe Mine. A fost înainte ca omul să iubească pe om sau îngerul să iubească pe înger, când Hristos i-a ales pe ai Lui. Acum pricep mesajul lui Pavel când a spus: Ca voi să puteţi înţelege lungimea şi lărgimea, înălţimea şi adâncimea iubirii lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă. Acum nu mai sunt surprins de moartea lui Hristos. A fost implicată o iubire atât de mare încât s-a revărsat peste maluri, o iubire care s-a revărsat peste o Golgotă şi o Ghetsimani. O, fraţilor, cunoaşteţi această iubire?
Dar ajung acum la motivul iubirii Sale -- "Voi nu M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi." Acum se pune o întrebare firească: de ce m-a ales pe Mine? Răspund că motivul pentru care El te-a ales este buna plăcere a voii Sale. Veţi vedea aceasta ilustrată în Marcu 3:13: "În urmă, Isus S'a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El". Era o mare mulţime în jurul Său: El i-a chemat pe unii, nu pe toţi. Motivul prezentat aici pentru care a făcut acest lucru este că "a chemat pe câţi a voit". Nu este motiv în creatură; motivul este în El care alege. Veţi vedea aceasta în Maleahi 1:2: "V'am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ,Cu ce ne-ai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuş am iubit pe Iacov, şi am urât pe Esau...". Nu erau ei din aceeaşi mamă? totuşi am iubit pe Iacov şi am urât pe Esau. Singurul motiv oferit, vedeţi, este: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Veţi vedea acesta şi în Romani 9:15,16. Singura justificare oferită de Biblie pentru că Hristos ne-a iubit - şi dacă veţi studia până veţi muri, nu veţi găsi o alta -- este: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Aceasta este evident în ceea ce priveşte pe toţi aceia pe care îi alege Hristos. Citim despre cei doi mari apostaziaţi (care s-au lepădat de credinţă) -- unul pe pământ, celălalt în cer. Primul, cel din cer: Lucifer, luceafărul de dimineaţă, prin mândrie, a păcătuit, iar Dumnezeu l-a aruncat pe el şi pe aceia care au păcătuit împreună cu el în iad. Cel de-al doilea a fost pe pământ: Adam a păcătuit şi a fost alungat din paradis. Amândoi meritau pedeapsa. Dumnezeu a avut un scop al iubirii. Pentru cine? Poate că îngerii au mijlocit pentru semenii lor îngeri; totuşi Hristos i-a ignorat şi a murit pentru om. De ce a murit pentru om? Răspunsul este "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Acelaşi lucru este evident în persoanele pe care le alege Hristos. Aţi crede că Hristos ar alege pe cel bogat şi totuşi ce spune Iacov: "Nu a ales Dumnezeu săracii acestei lumi să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor ce Îl iubesc?"
Iarăşi, aţi crede că Hristos i-ar alege pe cei de neam bun; ei nu au prejudecăţile pe care le au cei săraci; dar ce spune Scriptura: "Nu mulţi bogaţi, nu mulţi de neam bun sunt chemaţi." Din nou, aţi crede că El ar alege pe cei învăţaţi. Biblia este scrisă într-un limbaj dificil; învăţăturile sale sunt greu de înţeles; totuşi Hristos spune: "Îţi mulţumesc o, Tată, că tu ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor."
Iarăşi, aţi crede că El i-ar alege pe cei virtuoşi. Deşi nu există nici unul drept, totuşi unii sunt mai virtuoşi decât alţii, şi totuşi Hristos spune că vameşii şi curvele intră în împărăţia cerurilor, în timp ce fariseii nu sunt primiţi. "O, adâncul bogăţiei şi al ştiinţei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecăţile Sale şi cât de neînţelese sunt căile Lui!". De ce a luat El pe cei mai de jos? Un singur motiv am putut găsi de când am început să-mi citesc Biblia: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura şi voi avea milă de cel ce voi avea milă".
Hristos îi alege pe unii din cei care Îl caută şi nu pe alţii. Un tânăr bogat a venit la Hristos şi a spus: "Bunule învăţător, ce bine să fac să moştenesc viaţa veşnică?". A fost sincer, dar ceva s-a interpus în calea sa şi el s-a întors înapoi. O femeie păcătoasă a venit în urma lui Hristos plângând. Ea era de asemenea sinceră, iar Hristos i-a spus: "Păcatele tale, care sunt multe, îţi sunt iertate". Care a fost diferenţa? - "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". "El a chemat la El pe cei pe care i-a chemat." O, fraţii mei, fiţi smeriţi sub suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă el va avea milă, atunci va avea milă.
III. Dar mă grăbesc să ajung la cel de-al treilea şi ultimul punct: "v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade iar roadele voastre să rămână". Hristos nu numai că îi alege pe cei ce vor fi mântuiţi, dar El alege şi calea; El nu alege numai începutul şi sfârşitul, dar şi mijlocul. "Dumnezeu v-a ales dintru început spre mântuire, întru sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului". "Precum în El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui în dragoste"(Efeseni 1:4). Iar în cel de-al optulea capitol din Romani este spus: "Iar pe cei pe care i-a hotărât mai dinainte, pe aceia i-a şi chemat, şi pe cei pe care i-a chemat i-a şi îndreptăţit, iar pe cei pe care i-a îndreptăţit i-a şi mărit." Mântuirea este ca un lanţ de aur lăsat din ceruri pe pământ; două zale sunt în mâna lui Dumnezeu -- alegerea şi mântuirea finală; dar câteva din zale sunt pe pământ: convertirea, acceptarea, etc. Fraţilor, Hristos niciodată nu alege un om să creadă şi apoi să sară direct în mărire, în glorie. Ah, fraţilor, cum răstoarnă acest lucru toate obiecţiile ridicate împotriva acestei sfinte doctrine a alegerii. Câţiva de aici, poate ar spune: dacă sunt ales, voi fi mântuit şi pot trăi cum îmi place. Nu; dacă trăiţi o viaţă nesfântă nu veţi fi mântuiţi. Alţii pot spune: dacă nu sunt ales, nu voi fi mântuit, deci pot face ce îmi place. Dacă sunteţi sau nu aleşi nu ştiu, dar aceasta ştiu: dacă voi credeţi în Hristos, veţi fi mântuiţi.
Daţi-mi voie să vă întreb: aţi crezut în Hristos? Daţi-mi voie să vă pun o altă întrebare: Reflectaţi (purtaţi în voi) chipul său întreg? Dacă da, atunci veţi fi mântuiţi. Dacă este cineva aici care nu a crezut în Hristos şi care nu trăieşte o viaţă de sfinţenie, atunci, indiferent de ceea ce credeţi acum, veţi afla că este adevărat că aţi fost printre aceia care au fost lăsaţi la o parte.
Ah! Fraţii mei, aceia care negaţi alegerea, negaţi faptul că Dumnezeu poate avea milă. O, este un dulce adevăr că Dumnezeu poate avea milă. Nu există nimic în asprimea inimilor voastre care să Îl reţină pe Dumnezeu în a avea milă de voi. Mergeţi acasă cu acest adevăr, că Dumnezeu poate avea milă. "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi."
