Ce este adevărata fericire?

Totuşi, voi răspunde din nou cu Scripturile. De ce? Pentru că Dumnezeu este Cel care L-a creat pe om şi nimeni altcineva nu poate cunoaşte mai bine ca El ce este mai bine pentru om şi ce-l poate face fericit. Cuvântul „ferice”, este un cuvânt cheie în Biblie. Dacă am face un studiu asupra acestui subiect, vom vedea că fericirea omului depinde de relaţia pe care o are cu Dumnezeu şi atitudinea faţă de Cuvântul Lui. Sunt foarte multe texte care vorbesc despre aceasta. Dacă aveţi programul Bible Works aţi putea face o căutare şi aţi găsi multe texte în care se întâlneşte cuvântul „ferice”. Iată ce scrie la Psalmul numărul 1:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Vedem că omul, care trăieşte în ascultare de Dumnezeu, este pus în contrast cu cei răi. Cei răi, chiar dacă se pare că le merge bine, totuşi, sfârşitul lor este pierzarea. De ce? Pentru că Dumnezeu este Atotputernic şi Suveran. El are toate lucrurile în control. Iată ce scrie la 1 Samuel 2: 6-8

Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo. Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă, El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit, ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sînt stâlpii… pământului, şi pe ei a aşezat El lumea.

Având aceasta în vedere, psalmistul scrie într-un alt psalm:

Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul. (Psalmul 128: 1-5)

Din fire noi toţi suntem păcătoşi şi toţi merităm moartea, dar Dumnezeu, în dragostea Lui mare pentru noi, a dat pe singurul Său Fiu să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Aşa că oricine crede în El, primeşte iertarea păcatelor şi nu merge la judecată. De aceea David scrie:

Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: , , Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! ” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc. (Psalm 32: 1-6)

Personal am cunoscut multe persoane care trăiesc în frică şi ascultare de Dumnezeu şi care sunt cu adevărat fericite, indiferent de împrejurări. Am întâlnit o doamnă bolnavă de cancer, care, după prognozele medicilor, încă cu cinci ani în urmă trebuia să moară. Am aflat de boala ei şi am mers să-i facem o vizită şi să o încurajăm. Am fost surprinşi să o găsim cu o faţă luminoasă şi mulţumită pentru felul cum Dumnezeu lucrează într-un chip minunat în viaţa ei şi în vieţile multor oameni. Cu toate că am mers să o încurajăm noi pe ea, s-a primit că mai mult am fost încurajaţi noi prin mărturia ei. Şi mai mare ne-a fost mirare, când a doua zi am auzit-o la radio cu un reportaj în care chema pe oameni să mijlocească pentru nişte păstori dintr-o ţară musulmană, închişi pentru credinţa lor în Domnul Isus Hristos. Aşa exemple cunosc foarte multe. Şi anume aceasta este adevărata fericire, acea care nu depinde de împrejurări. De fapt, oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu, nici nu cred în fericire. Îmi amintesc, pe când eram în şcoală, am citit într-un ziar că „adevărata fericire este dorinţa de a fi fericit”. Atunci am crezut lucrul acesta, dar când L-am cunoscut pe Dumnezeu, am cunoscut şi adevărata fericire. Şi din experienţa proprie, vreau să vă spun, că clipele cele mai fericite le-am trăit cu Dumnezeu, atunci când am trecut prin probleme grele.

Oamenii pot crede că sunt fericiţi, dar fericirea fără Dumnezeu se spulberă foarte repede.

Dumnezeu nu ne dă o reţetă pentru fericire, dar Dumnezeu ne dă principii de viaţă care ne pot face fericiţi. Şi cât de diferiţi n-am fi noi, fiecare poate fi fericit cu Dumnezeu. În Biblie sunt multe pasaje care vorbesc despre fericire. Foarte frumos vorbeşte Domnul Isus despre fericiri în predica de pe munte la Matei 5: 3-12. Cred că cei care cu adevărat au dorit să cunoască ce este adevărata fericire, au primit răspuns la această întrebare.