Nu poate fi pierdută mântuirea? (Contraargumente la învățătura pastorului calvinist John Piper promovat pe site-ul R.C.)

Cel mai discutat subiect al momentului în domeniul spiritual este legat de mântuire. E normal să fie așa.

Însă puțini sunt interesați să știe ce au de făcut pentru a beneficia de ea și cum se "păstrează" acest dar. Cei mai mulți participă la o dezbatere ce indică că o dată ce ai intrat în posesie, tu devii proprietar fără posibilitatea pierderii ei. Însă, Sfânta Scriptură abundă în explicații clare ce scot în evidență contrariul.

Dar înainte de a intra în subiect, este bine să definim încă o dată: ce este mântuirea? ( pentru a ști despre ce anume discutăm și ce anume se poate, sau nu se poate pierde)

Mântuire înseamnă izbăvit sau salvat de cineva dintr-o anume situație.

Contextul în care este folosit acest termen în Biblie este diversificat:

- Mântuire din pântecele peștelui (Iona 2/9)

- Mântuire de vrăjmași (Luca 1/71)

- Mântuire de boală (Iacov 5/15)

- Mântuire de moarte fizică (Luca 23/39)

Însă cel mai frecvent folosit în Noul Testament, este cu referire la mântuirea sufletului, ce se face în două etape: prezent și viitor. Mântuirea la timpul prezent: "Ea va naște un fiu și-I va pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale. " (Matei 1/21)

Mântuirea de apoi (finală): "Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremea de apoi. " (1Petru 1/5) Deci, mântuirea mult așteptată încă nu a venit. De ea vom avea parte dacă ne-am însușit-o și am rămas în mântuirea de păcate oferită de Isus și nu doar atât - am dus-o cu bine până la capăt. (Fil. 2/12) În aceste condiții mântuirea finală va fi garantată: "... și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne izbăvește (mântuiește) de mânia viitoare. " (1Tes. 1/10)

O primă întrebare: care din acestea două este imposibil de pierdut, prima sau a doua?

Prima mântuire (de păcate) se capătă prin credință - nu prin fapte - fiind darul lui Dumnezeu. (Efes. 2/8) Tot prin credința mântuitoare avem dreptul să ne facem copii a lui Dumnezeu. (Ioan 1/12)

Ne păstrăm această paternitate dacă umblăm călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Dar dacă refuzăm să mai umblăm călăuziți de Duhul?

Mântuirea de păcate o face posibilă pe cea viitoare, dar este condiționată pe tot parcursul vieții de umblarea în lumină: "Dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Hristos ne curăță de orice păcat" (1Ioan 1/7)

Dar dacă încetezi să mai umbli în lumină, mai beneficiezi de iertarea păcatelor?

Deci: mântuirea se capătă prin credință, rămânem beneficiari dacă o ducem "până la capăt" însoțită de fapte. Dar dacă renunțăm la credință sau la fapte? Am pierdut mântuirea și privilegiul de copil a lui Dumnezeu. Este bine de știut că Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni. Ci El doar a pus la dispoziția omului "colacul de salvare." Tu trebuie să-l folosești. . El ți-a aruncat "funia dragostei" să te prinzi de ea. (conf. Osea 11/4) Tu trebuie să te folosești de ea dacă vrei să te salvezi. Tu trebuie să deschizi ușa și să ceri ca mântuirea să intre și-n casa ta. De aceea Petru le-a cerut evreilor: " Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos" (Fapte 2/40b) Dumnezeu a pus la dispoziția omului mântuirea. El hotărăște dacă vrea să se folosească de ea și dacă acceptă să o ducă până la capăt, sau renunță la ea...

Mântuirea prezentă este darul lui Dumnezeu. Cea de apoi nu va mai fi un dar - ci va fi un răspuns la modul cum am prețuit-o noi pe prima. Imaginează-ți acum că cineva îți face cadou o mașină. Tu o conduci, tu o alimentezi, tu o întreții. Totul depinde de tine. Poți să o folosești și să te bucuri de ea, sau în scurt timp va fi aruncată la fier vechi...

Apotolul Pavel descrie o categorie de oameni ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, dar pe parcurs nu L-au proslăvit, așa că inima lor s-a întunecat. Nu L-au păstrat pe Dumnezeu în conștiința lor și astfel au ajuns plini de orice nelegiuire. (Rom. 1/21,28, 29) Oameni ce au cunoscut pe Dumnezeu...

Tocmai de aceea Isus a îndemnat: "Rămâne-ți în Mine și Eu voi rămânea în voi. Dacă nu rămâne cineva în Mine este aruncat afară ca mlădița neroditoare și se usucă. Apoi mlădițele uscate sunt strânse și aruncate în foc. " (Ioan 15/4,6) Oameni ce au fost cândva in credință...

Petru afirmă că pentru astfel de oameni ar fi fost mai bine să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât după ce au cunoscut-o să se întoarcă: câinele la ce vărsase și scroafa să se tăvălească în mocirlă." (2Petru 2/20-22) Oameni ce au cunoscut Calea neprihănirii...

Da, oricând din lăuntru poți ajunge afară: "Legați-i mâinile și picioarele și aruncați-l în întunericul de afară" (Matei 22:13) De unde a fost aruncat afară? Din lăuntru...

Așadar: "Rămâneți tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei." (Gal. 5/1) El se va arăta a doua oară, dar nu în vederea mântuirii de păcate, ci să mântuiască (izbăvească) de mânia viitoare pe cei ce-L așteaptă. (Evrei 9/28) Nu L-ai așteptat - nu te-ai pregătit.

Mântuirea finală - doar pentru cei ce L-au așteptat...

Fiți binecuvântați!