Mesagerul harului a fost convins să respecte Legea

„Eu fac toate lucrurile noi” - a fost promisiunea lui Dumnezeu pentru toate generațiile odată cu venirea Domnului Isus. Apostolul Pavel constată că acest obiectiv a fost atins și scrie la rândul său: „Cine este în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.

Așadar: principii de învățătură noi, care au la bază nașterea din nou, îmbrăcați în omul cel nou, slujind într-un duh nou, având o viață nouă, mergând pe calea cea nouă și vie. Și pentru oameni noi Dumnezeu a pregătit un cer nou și un pământ nou. Totul nou... Stâlpii de susținere a vechii orânduiri urmau să fie tăiați (Prov 9/1) iar în locul lor pusă o temelie nouă. (1Cor. 3/11 )

Însă trecerea de la vechea orânduire la noile principii a întâmpinat mari dificultăți deoarece evreii erau adânc „înrădăcinați” în ele. Dacă vom citi cu atenție cele 4Evanghelii cât și cartea Faptele Apostolilor, vom vedea că ele descriu „lupta” dintre iudaism (Lege) și creștinism (har). „Legea a venit prin Moise însă harul și adevărul au venit prin Isus Hristos”. Dar el (harul) a fost respins...

Deși inițiatorul acestui „proiect” a plătit cu propria-i viață fiind omorât, planul trebuia pus în aplicare și dus cu bine până la capăt. Nimeni din afara „sistemului” nu ar fi putut să izbutească.

Așa că Dumnezeu a ales un om „înaintat în religia iudeilor, însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești”, foarte bine pregătit din punct de vedere teologic.

Chemarea lui a fost similară cu cea a lui Ieremia: „Iată te pun astăzi peste neamuri și peste împărății ca să smulgi și să tai, să dărâmi și să nimicești, să zidești și să sădești”. (Ier. 1/10) Deși a fost un „legalist” convins până în adâncul inimii, el s-a declarat mort față de Lege. Acesta a fost mesajul lui pentru evreii ce locuiau în Galatia: „ Căci prin Lege am murit față de Lege... și totuși trăiesc, dar numai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine.” Așa că îi îmbărbătează pe iudeii convertiți la creștinism: „Rămâneți tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.” Lupta era abia la început. Iudeii l-au urmărit pretutindeni pe cel ce-l considerau un „pericol public”. Nu de puține ori a fost bătut, hărțuit, închis, împroșcat cu pietre, fiind foarte aproape de moarte. „Lupta” a fost atât de dură încât el s-a asemănat cu un gladiator care luptă cu fiarele sălbatice. „... m-am luptat cu fiarele din Efes”.

Și totuși „stâlpii” trebuiau tăiați (dărâmați) pentru a nu se „pune temelia pe faptele moarte”. Lucrarea aceasta înainta atât de greu și din cauza faptului că unii zideau înapoi ce s-a dărâmat. (Gal. 2/18,9) „Replica” apostolului nu a întârziat să apară și a fost mai dură ca de obicei:

„Iată, eu Pavel vă spun că dacă vă veți tăia împrejur Hristos nu vă va folosi la nimic. Voi care vreți să fiți neprihăniți prin Lege v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har”. Evrei care aveau „rădăcini adânci în Lege” și nu acceptau învățăturile harului. Însă lucrurile nu se opresc aici. Pavel întâlnește în Antiohia niște învățători care promovau această învățătură combătută permanent de apostol. Ei nu predicau mântuirea prin pocăință ci prin tăierea împrejur. După „... un viu schimb de vorbe și păreri deosebite... ”. au hotărât să urce la Ierusalim considerând că acolo vor găsi susținere din partea „liderilor”. . Însă și aici (spre surprinderea celor doi apostoli) este promovată această învățătură de către fariseii „creștini” care n-au renunțat la principiile vechiului testament. Speranța lor a fost legată de forul decizional format din apostoli și prezbiteri care sau întrunit separat pentru luarea unei decizii. Cine erau apostolii?

Erau cei 11 ucenici pe care Mântuitorul i-a ales, i-a umplut cu Duhul Sfânt, apoi i-a trimis să scoată afară duhurile necurate, să tămăduiască orice fel de boală, și orice fel de neputință. Dar ei nu erau la curent cu noile rânduieli. Aceasta reiese și din „rezoluția” săracă care a fost elaborată în urma dezbaterilor și care conținea elemente care țineau tot de vechiul așezământ, dar nimic concret legat de subiectul dezbătut...

Cine erau prezbiterii?

Ei făceau parte dintre învățătorii Legii - bine pregătiți din punct de vedere teologic după Lege, dar care au trecut în mod voalat la creștinism. Au schimbat doar „cravata dar nu și costumul”. „Hainele” au rămas cele vechi, dar erau „petecite” cu câte un petec nou... Tocmai de aceia ni se spune că „... s-a făcut multă vorbă... ”. Dar nu erau toți călăuziți de același Duh? Nu aveau toți aceiași lumină?

Am voie să cred că apostolul a plecat dezamăgit de „dezbaterile” din Conciliul. Dar și mai revoltați au rămas prezbiterii care au constatat că doi slujitori predică pe teren o învățătură care nu este compatibilă cu cea de la „centru”. Așa că au hotărât să disciplineze și să corecteze „deraierea” apostolului: Ajuns din nou la Ierusalim după o perioadă de timp, prezbiterii l-au întâmpinat și i-au spus: „Vezi frate câte mii de iudei au crezut, și toți sunt plini de râvnă pentru Lege”? Problema este la tine deoarece am auzit că înveți pe toți iudeii să se lepede de Moise și le spui să nu-și taie copiii împrejur... (Fapte 21/20,1). Ne așteptam ca apostolul Pavel să riposteze și să spună: „Ce am propovăduit până acum este potrivit cu Evanghelia care am primit-o prin descoperire dumnezeiască... Dar n-a spus... I se cere să dea dovezi că nu-i adevărat că propovăduiește împotriva Legii. Și apostolul se conformează... Mai mult decât atât pentru a căpăta bunăvoința oamenilor (liderilor) el însuși începe să practice tăierea împrejur - tăindu- l împrejur pe Timotei. (Fapte 16/3)

Cauza? - „din pricina iudeilor”. Cum s-a ajuns aici? Și cum a fost posibil un „gigant” să fie "învins" de sistem și să lase jos „armele de apărare”? Presiunea psihică în unele cazuri este mai puternică decât cea fizică. Apostolul Pavel a fost un om ca toți oamenii. Acum înțeleg de ce i-a scris lui Timotei să se depărteze de o categorie de oameni în loc să-i disciplineze. (2Tim 3/5) Nu-i singur... Prin situații similare a trecut și Ilie după ce a coborât de pe munte în peșteră, sau Ioan Botezătorul - cel mai mare prooroc născut din femeie când a ajuns în temniță. Trestia clătinată de vânt... Dumnezeu înadins ne dă aceste exemple pentru a ne arăta că făptura omenească este instabilă în unele împrejurări ale vieții.

Concluzie: Este foarte dificil, iar în unele cazuri chiar imposibil de „demontat” doctrina care am practicat-o mai ales dacă ea o rămas moștenire din moși-strămoși. Cum să renunț eu la credința mamei și a tatălui? Cum să nu țin sabatul dacă este atât de clar menționat în Vechiul Testament? Cum să mănânc orice dacă avem lista cu animalele curate și necurate? Da, dar aceasta e în Testamentul Vechi spun eu... Ce avem noi cu Noul Testament? - mi se reproșează. Dar să nu vorbim de alții deoarece și noi am rămas în unele domenii pe stil vechi: O femeie creștină a fost exclusă din Biserică deoarece n-a respectat cu strictețe cele 80 de zile în cazul nașterii unei fetițe și a venit la biserică cu câteva zile mai înainte. A fost considerat păcat de moarte, deoarece a spurcat sfântul locaș. Alții consideră că este strict interzis pentru o persoană (doamnă sau domnișoară) să vină la Biserică atunci când sunt la soroc. Alții consideră lege împărtășirea cu Cina Domnului doar dacă soțul și soția sau abținut de la relațiile intime 3 zile înainte de ziua împărtășirii după modelul lui David și oamenii săi. ( 1Sam 22/5) Poate nu-i rău dacă le luăm personal, (o încredințare dar de ce să le fac lege și pentru alții? Și dacă ar fi doar acestea dar lista ar putea continua...

Cineva a impus o regulă: „Ce nu găsim scris în Noul Testament trebuie să căutăm în Vechiul Testament. Dar de unde am luat noi așa ceva?

Foarte important:

Absolut toate nevoile noastre spirituale pentru mântuirea sufletului le găsim în Noul Testament. Dacă unele „reguli” n-au mai fost transferate din Vechiul Testament în Noul Testament, înseamnă că nu mai erau necesare. Apostolul Pavel clarifică:

„Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” - de mântuire. Tot. Asolut tot.

În final:

„Încolo frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă aceia să vă însuflețească.

Ce ați învățat, ce ați primit și auzit, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi”.