text Studiu biblic

Versete 3: 16 în Vechiul Testament-partea I

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Laura Daniela Marinau

¹⁶Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu* durere vei naşte copii, şi dorinţele** tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni† peste tine.”(Gen. 3:16)
Chiar dacă pare (și este) o pedeapsă destul de aspră pentru femei- și anume să aibă parte de durerile și riscul nașterilor de copii(dar și de binecuvântarea și răsplata aferente), de fapt, mamele sunt gata să plătească prețul acesta pentru a fi părtașe la creația divină. Din viața de zi cu zi, de-a lungul mileniilor, s-a constatat că, de fapt, femeile au eșuat în a accepta partea a doua a blestemului, adică subordonarea față de bărbat.
Dar știți că atunci când accepți cu bucurie tot ce ți-a pregătit Dumnezeu în viață, blestemul /pedeapsa se schimbă în binecuvântare? Atunci stăpânirea bărbatului se schimbă în protecție drăgăstoasă, pentru că, dacă sunt ascultătoare, feminine, soțiile vor fi iubite. Iar aceasta este împlinirea celei mai mari nevoi a lor.
Ce trist că femeile se grăbesc să poarte, cu efortul aferent, și blestemul bărbatului, acela de a-și câștiga pâinea cu sudoarea frunții și, în general, fac orice, dar nu se subordonează bărbaților? Așa e de 70 de ani.
¹⁶ Du-te, strânge* pe bătrânii lui Israel şi spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis**: «V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt (Exodul 3).
Domnul ne asigură aici că ne vede oricând și a observat întotdeauna ceea ce ne face lumea și când suntem exploatați și nedreptățiți în Egiptul acestei lumi. El, Dumnezeul părinților noștri spirituali, vrea să fie și Apărătorul și Răzbunătorul nostru! . .
Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă* cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului**. (Psalmi 10:14).
¹⁶ Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată* grăsimea este a Domnului. (Levitic 3).
O dacă am înțelege noi că toată „grăsimea” noastră, adică belșugul, abundența sunt „partea Domnului” pe care trebuie să I-o aducem pe altar! Cum ne vorbește El și prin Pavel:
¹ Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi† trupurile voastre ca o jertfă†† vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. (Romani 12).
¹⁶ Moise le-a făcut numărătoarea după porunca Domnului, întocmai cum poruncise. (Num. 3)
O, dacă am trăi după poruncile Domnului Isus, întocmai după învățăturile Lui!

¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul* copiilor lui Amon; (Deuteronom 3).
Domnul a dat câte o moștenire fizică, pământească, fiecărei seminții a lui Israel, după cum a împărțit pământul tuturor popoarelor. Tot așa, fiecărui creștin i-a dat o moștenire spirituală. Iar Domnul Isus ne-a asigurat astfel:
⁵ Ferice* de cei blânzi, căci ei** vor moşteni pământul! (Matei 5:5).

¹⁶ apele care se coboară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan*, iar cele ce se coborau spre** marea câmpiei, care este Marea† Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. (Iosua. 3)
Aici este vorba despre trecerea Iordanului de către copiii lui Israel, când avea să urmeze biruința de la Ierihon. Dar părinții lor traversaseră în același fel Marea Roșie, despicată în fața lor de Domnul prin toiagul lui Moise. Dumnezeu a despărțit de la început: lumina de întuneric, apele de ape(prin firmament) și uscatul de mări pentru oameni. Iar pentru poporul Său, El va despărți întotdeauna apele de ape pentru a ne da biruința. Cu o condiție: să ne separăm și noi de păcat, de lume. Prin Duhul Domnului! Căci El ne dă și voința și înfăptuirea.

¹⁶ Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. (Judecători 3) Desigur, Ehud a făcut aceasta pentru a-l ucide pe Eglon, cel care-l înrobise și îl apăsa pe Israel.
Dar noi ne încingem în fiecare zi cu sabia cu două tăișuri care este Cuvântul lui Dumnezeu? Astfel îl putem birui zilnic pe satan, prin mărturisirea acestui Cuvânt.

¹⁶ Rut s-a întors la soacră-sa, şi Naomi a zis: „Tu eşti, fiica mea?” Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela. (Rut3).
În acest verset, Rut (Prietena) îi istorisește lui Naomi (Plăcută) tot ce i-a făcut și spus Boaz, care avea s-o răscumpere împreună cu pământul soțului ei mort. Și noi vom fi prieteni și plăcuți Domnului când ne vom istorisi unul altuia tot ce ne-a făcut Răscumpărătorul nostru.

¹⁶ Atunci, şi cei ce se tem* de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte** la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte† de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. (Maleahi 3).

¹⁶ Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!”(1Samuel 3). Nu mai e nevoie de comentariu, ci de rugăciune: Ajută-ne, Doamne Isuse, ca, atunci când ne strigi Tu pe nume, noi să răspundem: „Iată-mă”.

¹⁶ Şi bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim*. Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă şi întoarce-te!” Şi el s-a întors. (2 Samuel 3). Este pasajul în care Abner o ia înapoi pe Mical, fiica lui Saul, pentru a i-o restitui lui David, primul ei bărbat, care n-o repudiase. Cei care se îndepărtează de Domnul Isus (numit „fiul lui David), vor comite adulter spiritual cu satan. Dar Domnul trimite pe îngerii Săi după cei căzuți, ca să-i întoarcă la El, cum l-a trimis David pe Abner după Mical. Ce frumos ne cheamă Domnul înapoi: „ca pe o soție din tinerețe ce a fost izgonită, ca pe o femeie cu sufletul întristat”și ne caută ca pe niște „oi rătăcite”

¹⁶ Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat* înaintea lui. (1 Împ. 3).
Cele două prostituate nu s-au temut de disprețul lui Solomon, ci au venit înaintea lui cu încredere că le va face dreptate. De asemenea, Domnul Isus era numit prietenul „vameșilor și al păcătoșilor”, iar femeile de moravuri ușoare veneau cu credință la El. Cristos le-a precizat fariseilor că „vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția cerurilor” după ce le-a spus pilda celor doi fii.

¹⁶ Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi* în valea aceasta, groapă lângă groapă!’(*2Împ. 3)
¹⁷Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre.’ Astfel, Domnul a dat din nou apă, fizică și spirituală poporului Său. În 2 Împ. 4:3, femeia văduvă a fost sfătuită să împrumute multe vase, care au fost umplute prin înmulțirea miraculoasă a untdelemnului. Când trecem printr-o vale uscată a vieții și strigăm la Domnul, toate gropile pe care le-am face cu truda noastră, la porunca Lui, El le va umple cu apă vie.

¹⁶ Fiii lui Ioiachim: Ieconia, fiul său; Zedechia, fiul său. (1 Cronici 3).
Iată cum au ținut evreii evidența tuturor regilor, cu genealogia și descendenții lor. Nici regii necredincioși nu au fost excluși. Cu cât mai mult să fim siguri noi că avem numele scrise în Cartea Vieții Mielului! Așa va zice Mântuitorul în ziua aceea: „Iată-ne, pe Mine și pe copiii pe care Mi i-a dat Domnul!

¹⁶ A făcut nişte reţele ca acelea care erau în Locul Preasfânt şi le-a pus pe vârful stâlpilor. Apoi a făcut o sută* de rodii pe care le-a pus pe reţele. (2 Cronici 3). Deoarece templul lui Solomon era după modelul celui ceresc, al Ierusalimului celest, ne putem imagina acei stâlpi-care vor fi creștinii, împodobiți cu rețele de rodii, care sunt faptele bune ale credinței.

¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai-marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului până în faţa mormintelor lui David, până la iazul* care fusese zidit şi până la casa vitejilor. (Neemia 3). Cred că nu întâmplător Neemia a reparat zidul în acea zonă, până în fața mormintelor lui David, căci el era un urmaș spiritual al regelui ce luase Iebus-ul și-l numise Ierusalim. Și noi să fim „dregători de spărturi” în Biserica de azi, care este încă pe „temelia apostolilor și prorocilor”, să ne curgă ape vii din inimi și să fim o „casă de viteji”. Așa să ne ajute Dumnezeu!