„Tu să vorbești lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă”

Apostolul Pavel impune ucenicului Tit să folosească o vorbire care să fie deopotrivă cu vorbirea sănătoasă. Sigur că în condițiile cerute, Tit ar fi trebuit să dețină „învățătura sănătoasă” după care să-și ghideze propria învățătură. Dar de unde ar fi putut să o ia dacă canonul biblic nu fusese finalizat pentru a fi publicat?

Este adevărat că scrisoarea adresată de apostol are incluse câteva noțiuni generale pe care Pavel cere să le spună, dar acestea nu erau suficiente pentru un slujitor ce predica permanent în Biserică. Nu poți predica aceeași învățătură la fiecare slujbă deoarece devine obositor.

Doar pentru cei ce nu știu, este bine să menționez că printre cei mai apropiați colaboratori în slujirea de pe teren ai apostolului se număra Tit și Timotei. Ca să înțelegem cât de apropiat era ucenicul Tit de mentorul său, vom cita din 2Corinteni 2\12: „Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că ni se deschise-se acolo o ușă de cuvânt, n-am avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit. De aceea mi-am luat ziua bună de la frați și am plecat în Macedonia,” (1Cor. 2\12,12) Oare Pavel trebuia să-l caute pe Tit, sau invers? O relație deosebită de prietenie...

În scrisoarea scrisă lui Timotei apostolul îi scrie câteva cuvinte de mare însemnătate: „Dreptarul învățăturilor sănătoase pe care le-ai auzit la mine, ține-l cu credința și dragostea care este în Hristos Isus.” Foarte interesantă precizarea... Înțelegem de aici că învățătura cerută pentru promovare, Tit și Timotei, o aveau direct de la sursă și nu doar citită, ci o învățătură auzită și chiar „văzută” pentru că sunt predici pentru urechi și sunt predici și mai convingătoare făcute pentru ochi. Cineva chiar dorea: Nu mai vreau predici pentru urechi, ci de acum vreau doar predici pentru ochi. Apostolul Pavel a fost îndreptățit să se dea exemplu personal și apoi să ceară: „Ce ați învățat, ce ați primit și ați auzit de la mine și ce ați văzut la mine - faceți!”

Așadar: Învățătura sănătoasă” a fost „testată” în primul rând în viața apostolului cu rezultate remarcabile. În caz contrar, Tit ar fi rămas dezamăgit dacă n-ar fi fost pusă în practică de învățătorul său. Însă apostolul nu se dă în lături în ce privește exemplul personal și insistă: „Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile și suferințele ce au venit peste mine... ” (2Tim. 310,11)

De pe această poziție înaltă, Pavel îi cere lui Tit să fie și el exemplu personal, apoi învățătura: „... și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele, Iar în învățătură dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca protivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi.” (Tit 2\7,8)

Iar apare cerința: învățătură sănătoasă. Însă tocmai această învățătură este respinsă. „... va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” ( 2Tim. 3,4) Dar ce numește Biblia istorisiri închipuite? Este o întrebare... „Dar Domnul mi-a răspuns: Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorocii deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.” (Ier. 14\14)

Hrana sănătoasă are ca rezultat o creștere sănătoasă. Am citit un slogan afișat într-un loc public; „Mănâncă sănătos, ca să crești sănătos.” Prorociile, vedeniile, cunoștințele - „din partea Domnului” nu pot favoriza creșterea nimănui, ci suntem îndemnați: „... ca niște prunci născuți de curând să doriți laptele duhovnicesc și curat, ca prin el să creșteți spre mântuire... ” (1Petru 2\2) Toate „darurile spirituale” folosite de credincioșii bisericii din Corint nu a favorizat cu nimic creșterea lor, ei rămânând la statura de prunci în Hristos. Creșterea este foarte importantă. Imaginați-vă acum o familie cu zece copii în care nici unul nu dă semne de creștere. Ar fi o tragedie. Imaginați-vă acum o biserică în care toți sunt „prunci” și nici un „om mare” Iar o tragedie. E important să mănânci sănătos și să crești sănătos, dar nu-i totul să crești, ci contează cum crești, deoarece ni se spune: „Ce a crescut strâmb, nu mai poate fi îndreptat.” Un pom tânăr dacă ia o direcție greșită îi pui alături un tutore cu posibilitate de îndreptare. Pomul bătrân și strâmb în veac nu mai poate fi îndreptat. Dacă e ciotoros și câlțos doar focul îl mai poate îndrepta.

O hrană sănătoasă rezultă negreșit o minte sănătoasă. Mintea sănătoasă - o adevărată „fabrică” de gânduri - va produce gânduri sănătoase. Isus a spus; „Ochiul (gândirea, judecata) este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos tot trupul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6\22,23) Vorbele rostite de noi sunt rezultatul gândurilor noastre. Când noi deschidem gura, gândurile prind a glăsui. Este foarte ușor să ne dăm seama de starea mintală a cuiva în funcție de ceea ce spune. Tocmai de aceea apostolul Petru ne vrea oameni cu mintea sănătoasă: „Prea iubiților, aceasta este a doua epistolă pe care o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări.” (2Petru 3\1) Mintea sănătoasă, nu numai că se trezește dar este înnoită de Duhul Sfânt. (Tit 3\5)

Teama apostolului Pavel pentru biserica din Corint era îndreptățită: „Dar mă tem că după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.” (2Cor. 11\3) Dar înainte de a se strica gândurile, s-a stricat mintea: „... oameni aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii ce sunt stricați la minte și osândiți în ce privește credința.” (2Tim. 3\8) Înainte de a se strica mintea, s-a stricat învățătura (hrana): „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată din partea lui Dumnezeu - ca înaintea lui Dumnezeu.” (2Cor. 2\17)

În concluzie: Sănătatea omului lăuntric (mintea) este tot atât de importantă, sau chiar mai importantă ca sănătatea omului din afară (trupul) Este bunul cel mai mai prețios. Din păcate mulți nu vor să o mai prețuiască. De aceea sunt mulți neputincioși, bolnavi și nu puțini dorm. ( O soră din biserica noastră se ruga mereu: ”Doamne ține-mi mintea cuminte”!

Dar e nevoie și de contribuția ta...

Fiți binecuvântați!