"Studiu biblic - Marturisirea si un spirit iertator sunt esentiale"

Categorie: Studiu biblic

Text biblic:
“Daca iertati oamenilor greselile lor si Tatal vostru ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.” Matei 6:14-15.
“Isus zicea: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” Luca 23:34.
“Fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” Efeseni 4:32.

Intrebare:
Deoarece masura iertarii noastre fatza de cei ce ne-au gresit sau ne-au ofensat este masura prin care asteptam ca Dumnezeu sa ne ierte, cat de importanta devine intrebarea: “Pana la ce limita mentin eu un spirit iertator in inima mea?”

Raspuns:
Primirea milei lui Dumnezeu depinde de noi: “Cand venim sa cerem mila si binecuvantarea lui Dumnezeu, trebuie sa avem un spirit iubitor si iertator in inimile noastre. Cum ne putem oare ruga: “si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”, si totusi sa nutrim un spirit neiertator? (Matei 6:12). Daca dorim ca rugaciunile noastre sa fie ascultate, atunci noi trebuie sa iertam pe altii in acelasi fel si in aceeasi masura in care speram sa fim si noi iertati.” – Calea catre Hristos, cap. Inaltul privilegiu al rugaciunii, pag. 88.

Ce trebuie sa facem cand am gresit cuiva: “Daca ai jignit, ai facut vreun rau prietenului sau aproapelui tau, trebuie sa-ti recunosti greseala, iar datoria lui este sa te ierte. Apoi trebuie sa ceri iertare de la Dumnezeu, pentru ca fratele pe care l-ai ranit este proprietatea lui Dumnezeu si, ranindu-l, ai pacatuit impotriva Creatorului si Rascumparatorului sau.” – Idem, cap. Marturisirea pacatelor, pag.  32.

“Daca am adus marturie mincinoasa fara sa stim, daca am rastalmacit cuvintele sale, daca am pagubit influenta sa in vreun fel, noi trebuie sa mergem la acela cu care am vorbit despre el si sa ne retragem toate cuvintele injurioase.” – Cugetari de pe Muntele Fericirilor, cap. Spiritualitatea Legii, pag. 51.

“Onestitatea intentiei nu poate sta ca o scuza pentru nemarturisirea greselilor.” Early Writings, page. 103.

Marturisirea adevarata sa fie specifica: “Adevarata marturisire are totdeauna un caracter specific si recunoaste pacatul pe nume. Pacatele pot fi de o asa natura incat trebuie marturisite numai lui Dumnezeu; pot fi din cele ce trebuie sa fie marturisite celor carora le-am adus vatamare, sau pot avea un caracter public si deci trebuie sa fie marturisite public. Dar oricum ar fi marturisirea, ea trebuie sa fie categorica, bine definita si la subiect, recunoscand pe nume pacatele de care cel gresit s-a facut vinovat.” – Calea catre Hristos, cap. Marturisirea pacatelor, pag. 33.

Marturiseste inainte ca pacatele sa fie dovedite: “Ce mare deosebire este intre a recunoaste faptele dupa ce totul a fost dovedit si a marturisi pacatul care este cunoscut numai de noi si Dumnezeu!” Patriarhi si Profeti, cap. 45, Caderea Ierihonului, pag. 510.

“Exista printre noi si unii care, asemenea lui Acan, vor face marturisirea prea tarziu pentru a se mai putea salva.” -Marturii, vol 3, cap. Marturisiri facute prea tarziu, pag. 299.

Gand pentru rugaciune:
Tata ceresc, Iti multumesc ca Tie Iti place mila. Da-mi curajul sa marturisesc celor ce le-am gresit si ajuta-ma sa urmez exemplul Domnului Hristos, iertand pe altii, tot asa cum si Tu ma ierti pe mine.

sursa: https://intercer.net/