"Lucruri planificate şi lucruri neplanificate ! (Estera 6.1, Faptele Apostolilor 27.9-12)"

Categorie: Studiu biblic

Pentru noaptea care urma, împăratul Ahaşveroş şi-a planificat să doarmă, dar nu a putut ! „În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă … ” (Estera 6 : 1). Nici împăratul de pe pământ, la un moment dat, din viaţa lui, nu poate să facă ce vrea el, ci … ceea ce vrea Dumnezeu / Stăpânul ! „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21 : 1. Dar inima omului de rând, în mâna cui este ?). Această constatare este valabilă indiferent dacă :

împăratul cunoaşte versetul din Biblie sau nu ;

împăratul ÎL recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpân, sau nu !

Proorocul Ieremia, care ÎL cunoştea pe Dumnezeu, spunea : „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10 : 23).

Varianta nou testamentală a acestui verset este : „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2 : 13). Există aceşti doi paşi care trebuie să fie parcurşi (şi de care este nevoie), pentru ca omul să realizeze ceea trebuie :

voinţa şi

înfăptuirea ! De aceea totdeauna, la lucrul planificat trebuie să adaug şi : „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4 : 15).

Pentru ziua care urma, Haman avea şi el o planificare. Un lucru, care pentru poziţia lui în împărăţie, părea foarte simplu de realizat : voia ca Mardoheu să fie omorât, să ajungă pe un lemn. Dar, împrejurările i-au fost potrivnice. Ceea ce voia nu a putut obţine … dar a trebuit să facă ceea ce nu şi-ar fi dorit nici în cele mai negre visuri : să ajungă să-i dea respect în public, duşmanului lui ! Să fie smerit în faţa Cuiva, care în ochii lui, nu avea mare valoare ! „Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi : orice genunchi se va pleca înaintea Mea”. (Isaia 45 : 23). Şi nu contează funcţia, sau titlul deţinătorului acelor genunchi ! Sau, ca să folosim un termen Biblic, care este faţa omului, firma, sau prefixul pus în faţa numelui etc.

Apostolul Pavel scrie mai clar : „ … în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ …”Filipeni 2 : 10). Haman este un simbol al Celui Rău. Apostolul Petru spunea : „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul ; căci Dumnezeu era cu El” (Fapte 10 : 38). Estera spunea despre Haman : „Apăsătorul, vrăjmaşul este Haman, răul acesta !” (Estera 7 : 6). Aşa este în viaţă, când omul nu învaţă din greşelile altora, când nu a auzit de un Faraon sau de Nebucadneţar etc. Fiecare s-a crezut un cineva :

„Faraon a răspuns : „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece ? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exodul 5 : 2).

„După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul şi a zis : „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei meleşispre slava măreţiei mele ?” Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis :

„Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia ! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea !” (Daniel 4 : 29 – 32). Iar şcoala a durat şapte ani … era greu să recunoască acest adevăr, că în faţa lui Dumnezeu şi el era un oarecare !

Aşa sunt şi planificările noastre care nu iau în calcul voia lui Dumnezeu !

Luca ne scrie cum avea să se ajungă la un naufragiu : „Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi ; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei”, (Faptele Apostolilor 27 : 13), deşi :

„ … Pavel a înştiinţat pe ceilalţi şi le-a zis : „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.”

Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel. Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo”. (Fapte 27 : 9 – 12).

Au văzut condiţiile de moment, nu ştiau de vântul furtunos, care avea să se dezlănţuiască asupra insulei (v. 14). Au urmat mai mult de două săptămâni de furtună, pierderi … iar la mal corabia nu a mai ajuns, deşi era pe aproape.

Cuvântul spune că sutaşul : „A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ ; iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat” (v. 33, 34).

Domnul Isus ne-a dat un exemplu despre un om care nu şi-a făcut bine socotelile, în privinţa lucrurilor spirituale. Despre el avea să se „zică : „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.” (Luca 14 : 30). Şi împăratul Ahaşveroş a vrut să doarmă, dar nu a putut şi Haman a dorit ceva şi a fost exact invers şi Faraon … şi Nebucadneţar, etc.

Lista celor siguri pe ei este foarte mare ! De aceea trebuie să reţinem cuvintele spuse de Ieremia : „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10 : 23). În versetul 21, Ieremia spune cum se obţine binecuvântarea. Prin căutarea lui Dumnezeu ! Doar bunăvoinţa nu este suficientă !

sursa: https://www.cezareea.ro/