Ce fel de izbăvire cauți tu inimă nespus de-nșelătoare?

Una din întrebările care mă macină de mult timp este următoarea: cum au putut oamenii să strige "Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!" (Mat. 21:9) iar apoi la distanță de două săptămâni au strigat "Să fie răstignit!" (Mat. 27:23)?

Oare ce s-a întâmplat între momentul intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim și momentul judecării?

Pentru a găsi răspunsul trebuie să mergem în Evanghelii, unde sunt descrise evenimentele dintre cele două momente. Dar dintre toate Evangheliile, cele mai multe detalii le oferă evanghelistul Matei. Deși în restul Evangheliilor nu sunt surprinse la fel de multe detalii, asta nu înseamnă că nu sunt adevărate; cu toate că fiecare evanghelist a fost insuflat de Dumnezeu pentru scriere, să nu uităm că în același timp fiecare a fost om, și toate evenimentele le-a trecut și prin filtrul memoriei, al rațiunii și al caracterului. Evangheliile se completeaza împreună, nu se exclud (dacă un eveniment este relatat în Matei dar nu este relatat în Luca, asta nu înseamnă că nu a avut loc). Diferențele apar din modul diferit în care relatează fiecare același eveniment. Dacă de exemplu afară plouă si eu o pun pe soția mea să îmi descrie fenomenul, ea va spune: afara plouă tare; dacă o pun și pe fiica mea cea mare să îmi descrie fenomenul, ea va spune: afară nori negrii s-au adunat grămadă, și au făcut ca greutatea lor să cadă peste pământ. Aceeași relatare din două perspective diferite.

Așadar în Evanghelia după Matei găsim relatat că după ce a intrat în Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe, Isus a făcut multe lucruri:

1. A curățit Templul

2. A blestemat smochinul pentru că nu a găsit rod

3. I-a confruntat pe farisei și pe preoți în Templu

4. A oferit învățături prin pilde: pilda vierilor, pilda nunții fiului de împărat, pilda celor zece fecioare, pilda talanților

5. I-a mustrat pe carturari, pe saduchei și pe farisei arătându-le pe față nelegiuirile de care se făceau vinovați

6. Profețește cu privire la dărâmarea Ierusalimului

7. Indeamnă la veghere

8. Iși înștiințează ucenicii cu privire la cea de-a doua Sa venire și la judecata pe care o va face

Apoi trebuie să comparăm aceste lucruri cu așteptările care existau în popor cu privire la urmașul lui David. Hristos a intrat în Ierusalim la fel ca David (întradevăr nu călare pe un cal ci pe un măgar – iar asta trebuia să le transmită un mesaj israeliților). Din cuvintele celor care l-au întâmpinat când a intrat pe poartă "Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!" putem să ne dăm seama că ei așteptau un urmaș a lui David care să vină trimis fiind de Dumnezeu (după cum era și profețit) și să facă ce a făcut David: să se bată cu uriașii, să înfrângă dușmanii și să restaureze împărăția lui Israel. Găndiți-vă că cei din vremea aceea au crescut citinduli-se în Templu 1 si 2 Samuel, 1 și 2 Impărați, 1 Cronici unde sunt descrise toate faptele lui David, și de asemenea în popor se transmiteau prin viu grai toate istorisirile despre David care s-a bătut cu ursul, leul, cu filisteanul Goliat. Oamenii cred că aveau aceleași așteptări… un Isus care să ucidă zecile de mii la fel ca David. Întrebarea mea este următoarea? Nu era o asteptare firească, normală? Israel se afla sub stăpâniere romană și plătea tributuri grele Imperiului Roman, măreția de altă dată a țării era de mult apusă. Ba da, așteptarea era firească, iar problema a apărut tocmai din faptul că Isus nu a împlinit această așteptare; uitându-ne în evanghelii descoperim că nu a făcut nimic deosebit față de ce făcea El de obicei, ba chiar mai puțin – a oferit învățătură și nu a făcut nici o minune (cel puțin nu este relatat în evanghelii). Tocmai aici cred că a fost problema; nu a făcut nici o minune pentru a hrăni masele de oameni, nu a pornit nici o răscoală, ba din contră: a avut îndrăzneala să se lege de modul în care preoții au hotărât să administreze templul, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, a lovit în una din sursele de finanțare a templului. Nici nu e de mirare că au vrut să îl omoare.

Observați, pentru preoți, unul din motivele pentru care au vrut sa îl omoare a fost că s-a legat de finanțele templului (pe lângă alte motive) iar când ei au aprins fitilul de răscoală împotriva lui Isus acesta s-a aprins și în omul de rând care cu două săptămâni înainte îi întindea ramuri de finic iar acum văzându-și așteptările neîmplinite a strigat: "Să fie răstignit!"; pentru faptul că nu a început o răscoală împotriva imperiului roman oamenii s-au răsculat împotriva Lui.

Hristos nu a fost preocupat să ofere oamenilor o siguranță financiară, așa cum își doreau ei, ci a fost preocupat să le ofere siguranța mântuirii. O diferența mare între așteptări și realitate.

Dacă ne uităm în acest fel la tiparul oferit de Hristos vom vedea că el este total diferit de tiparul pe care îl va folosi antihrist ca să amăgească pe oameni. La finalul istoriei fiara va face mari semne și minuni, exact ce asteptau și cei din Ierusalim de la Isus, va oferi oamenilor o siguranță materială - vor putea să cumpere și să vândă dacă vor avea un anumit semn: Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. (Apoc. 13:11-17). Așteptările oamenilor au rămas aceleași iar Antihrist va miza tocmai pe ele ca să înșele pe mulți.

Satan va reuși să amăgească oamenii pentru că va oferi o izbăvire pe care oamenii o așteaptă de mult timp: o izbăvire economică, pe când Hristos (adevăratul Hristos) aduce o izbăvire spirituală din gheara păcatului. Cred că această pandemie a fost și este doar un exercițiu; ce faci când întreaga siguranță financiară a pământului se năruie în câteva luni? Când totul se închide și se pune lacătul? Vă dați seama că se crează cadrul pentru apariția pe scena umanității a unui izbăvitor care să rezolve aceste probleme? Oferta celui rău va fi ademenitoare pentru că va fi palpabilă, pe când oferta lui Hristos are de a face cu ceva ce va urma, ceva ce încă nu este, acum e doar o închipuire, o imagine frumoasă zugrăvită pe ultimele pagini ale unei cărți pe care oricum mulți nu o citesc. Dar este o nădejde nepieritoare.

Israeliții doreau ceva atunci și acolo iar Hristos le oferea ceva de care puteau să aibă parte doar după ce mor. Tu ce îți dorești? Și nu te amăgi cu gândul că ai fost botezat și ai ales o data pentru totdeauna. Mirajul securității clipei de mâine este mare, Hristos ne oferă doar ziua de azi în care deciziile noastre demonstrează în cine ne încredem. De la începutul umanității până la final, Satan îi amăgește pe oameni, dar va veni o vreme când va fi distrus, iar când Hristosul adevărat va apărea pe norii cerului oamenii vor deveni conștienți care izbăvire are mai mare valoare.

Dar tu inimă nespus de înșelătoare în ce fel de izbăvire te încrezi? Să nu-i judecăm prea ușor pe cei care au strigat "Să fie răstignit!", pentru că și noi putem aluneca pe această pantă foarte ușor.