Ce este smerenia adevărată în contrast cu cea prefăcută

Matei 11:29 "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre."

Domnul asociază de la primele Lui învățături smerenia cu blândețea celui ce nu insistă asupra drepturilor sale. Cu siguranță, cel smerit nu va bate „cu pumnul în masă”pentru a fi ascultat sau băgat în seamă!

Voi începe prin a mărturisi că am fost acuzată de curând de mândrie. Sunt conștientă că postând studii nu dau dovadă de smerenie! ... Voi lansa o maximă: „Dacă tăceai, ce smerit te făceai... . și rămâneai! ... ”

. Dar simt un îndemn, pe care sper să îl recunosc ca fiind autentic din cer, să scriu despre această virtute creștină de căpătâi.

De fapt, nici nu ne putem pocăi într-adevăr fără smerenie! Pentru a ne recunoaște starea păcătoasă și nevoia disperată după un Mântuitor, trebuie mai întâi să primim de la Domnul o părere cumpătată și realistă despre noi înșine: a ne confrunta cu inima noastră coruptă, decăzută, a recunoaște cât de răi și fără merite suntem în fața unui Dumnezeu sfânt-aceasta implică multă smerire și zdrobire!

„Dar, cine se smerește, va fi înălțat, iar cine se înalță, va fi smerit” așa ne învață Domnul nostru Isus.

A fi smerit înaintea lui Dumnezeu, înseamnă a fi mulțumitor. Înseamnă a tăcea cu blândețe (nu cu mânie în suflet) și a nădăjdui în El, în dreptatea Lui. Înseamnă a te încrede în Domnul și atunci când nu-I înțelegi căile și a primi totul ca din mâna Lui.

„⁶ Bine este să aştepţi* în tăcere ajutorul Domnului. (Plâng. lui Ieremia cap. 3)

• * Ps 37:7;
• ²⁷ Este bine* pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
• * Ps 94:12; Ps 119:71;
• ²⁸ Să stea* singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
• * Ier 15:17; Plang 2:10;
• ²⁹ să-şi umple gura* cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
• * Iov 42:6;
• ³⁰ să dea* obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
• * Isa 50:6; Mat 5:39;
• ³¹ Căci* Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
• * Ps 94:14;
• ³² Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,”
• Toată Scriptura ne învață să ne smerim noi înșine și să n-așteptăm să fim smeriți de către Domnul.
• Și, chiar când Domnul ne pedepsește ca fii ai lui, să-I primim disciplina cu smerenie, nu cu cârtire.
• De fapt, opusul smereniei este cârtirea, ce denotă trufia de a avea despre noi părerea că merităm și ni se cuvine totul... . .
• Mândria te face să crezi că te poți mântui prin faptele tale, fără să accepți cu umilință și recunoștință darul lui Cristos-Mântuirea!
  
• Trufia te face să ai o opinie mult mai înaltă despre tine decât starea ta reală, în loc să ai simțiri cumpătate despre tine însuți, cum ne îndeamnă Pavel. Opusul smereniei este convingerea că ești mai important decât ceilalți frați, iar lucrarea Domnului nu poate propăși fără tine! . .
• Smerenie înseamnă să-ți ocupi cu bucurie locul pe care ți l-a pregătit Domnul în familie, în Biserică, în societate. Este opusul feminismului, dar și al misoginismului, este practicarea îndemnului: „Cinstiți pe toți oamenii!”
• „Respectă și vei fi respectat!” se spune, chiar și în lume.
• Dar Isus ne-a dezvăluit cheia câștigării stimei în societate: în smerenia de a lua ultimul loc în ospățul vieții și atunci vei fi înălțat în fața tuturor: așezându-te pe ultimul loc, vei fi cu siguranță pus pe unul mai bun! (despre smerenia la ospețe).

1 Petru 5:6 "Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe."

Smerenia se poate câștiga prin adevărata lepădare de sine, posibilă în urma zdrobirii eu-lui. De fapt, nevoia noastră cea mai profundă este să fim iubiți și înțeleși. nu stimați!

Falsa smerenie este asociată în epistola către Coloseni cu „închinarea sau slujirea de îngeri”. Cei care apelează la un mijlocitor uman (Maria, sfinții, papa) sau angelic pentru relația lui cu Dumnezeu, motivând că este prea păcătos și deci „nevrednic” de a veni direct cu cererile lui la Dumnezeu, Îl ofensează pe Cel PreaÎnalt, considerându-L mai puțin bun decât oamenii, Îl face mincinos pe Cristos Ce îi cheamă la Sine pe „toți cei trudiți și împovărați” și, în cele din urmă, dă dovadă de neascultare, de răzvrătire față de Domnul, care ne-a poruncit: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit. De El să ascultați!”Ori răzvrătirea este dovadă de mândrie spirituală, când te crezi mai înțelept decât Scriptura, încercând să te ridici deasupra ei, cum a făcut îngerul căzut.

Smerenia pentru un slujitor al Domnului este definită cel mai bine tot de Domnul Isus, iar El este Alfa și Omega, deci cu cuvinte

le Lui vom concluziona, despre care trebuie să fie atitudinea noastră umilă de robi: „

• „Robi netrebnici”
• ⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă’?
• ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi* să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu’?
• * Luca 12:37;
• ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
• ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi* netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”
• * Iov 22:3; Iov 35:7; Ps 16:2; Mat 25:30; Rom 3:12; Rom 11:35; 1 Cor 9:16;