Zaharia şi cele două ziceri ale lui, Luca 1.18-20, Luca 1.67-80 (II) Necredinţa

Categorie: Studiu biblic 

II. De ce nu credem Cuvântul ?

De fapt, de ce nu-L credem pe Dumnezeu pe Cuvânt ? În Luca 1 : 18 scrie că : „Zaharia a zis îngerului : „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta ? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.”

Trăirea cu Dumnezeu, aduce avantaje ale vieţii de credinţă … care însă pot să fie dezavantaje spirituale :

• Funcţia şi genealogia : „În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron şi se chema Elisabeta”. (Luca 1 : 5)
• Credincioşia personală (care poate fi privită uneori ca fiind şi o formă de autoîndreptăţire personală) : „Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului”. (Luca 1 : 6)
• Vârsta respectabilă : „N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă ; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă”. (Lc. 1 : 7).

Exemple din Biblie :

• Moise şi Aaron. În Numeri 20 : 7 – 12, avem un exemplu de necredinţă, care a fost plătită : „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis : „Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron.
  • Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul. Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis : „Ascultaţi, răzvrătiţilor ! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta ?” Apoi
  • Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. Atunci Domnul a zis lui Moise : „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” Lucrul acesta l-au ştiut doar ei !
     
• Poporul evreu, care a văzut minunile lui Dumnezeu, până atunci : În Psalmul 78 : 18 – 22 este scris că : „Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis : „Oare
  • va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu ? Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar
  • va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său ?” Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui, pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui”.
     
• Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului evreu, (Matei 21 : 23). În Matei 21 : 32 sunt scrise cuvintele Domnului Isus : „Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi
  • nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut : şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta,
  • nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi”.
     
• Ucenicii : „Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea,
  • n-au crezut-o. După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar
  • nici pe ei nu i-au crezut”. (Marcu 16 : 11)

Concluzii :

1. Cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, are numai de pierdut :

„Şi ce are a face dacă unii n-au crezut ? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu ?” (Romani 3 : 3).

2. Voia lui Dumnezeu se va face, chiar dacă unii credincioşi nu-L cred pe Dumnezeu la un moment dat ! Ei / eu pierd , (pentru că Dumnezeu Îşi va îndeplini planurile, chiar dacă eu nu voi mai face parte din ele) :

„ … fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui”. (Luca 7 : 30)

Exemple : Sara, poporul evreu, Zaharia etc.

3. Dumnezeu îi disciplinează pe cei care ÎL cunosc … dar nu ÎL cred pe Cuvânt. În Iuda 1 : 5 scrie :

„Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut”.

În Iov 33 : 14 este scris că : „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama”.

Sursa: CEZAREEA