Soacrele lui Rut(2)

Când soacra îți devine mamă-Naomi.

Naomi (Plăcută) a fost prima soacră a lui Rut, în urma căsătoriei eroinei cărții cu Mahlon. Această căsnicie a durat sub 10 ani (din text se înțelege), așa că Rut, care se putea mărita la 16 ani cu Mahlon (care, posibil, avea cam 20), era văduvă la aproximativ 26 de ani, de aceea Boaz se interesează despre ea: „Cine e (a cui e?) această tânără?”

Dar care era vârsta lui Naomi când s-a întors în Israel? Deoarece fiii ei aveau, poate, 30 de ani când au decedat, cred că Naomi avea cam 46-47 ani când, rămânând văduvă și fără fii, a revenit în Betleem ( Bet-Lehem-Casa Pâinii. Acolo s-a născut, după circa 1200 ani, Pâinea Vieții-Isus).

De ce e importantă vârsta ei? Deoarece ea nu spune că ar fi fost prea bătrână să mai aibă fii, ci doar să se mărite era prea târziu.

• „Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii,
• 13aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins* împotriva mea.”
• Iată ce soacră plăcută și altruistă, cu care voiau ambele nurori să trăiască în continuare, deși erau văduve!
• Cât a insistat ea pe lângă cele două nurori, pe care le tratase cu siguranță ca pe niște fiice, să se întoarcă în Moab și să se recăsătorească! Ea nu avea ce să le mai ofere: era săracă și fără fii, deci din punct de vedere material, firesc, era un capitol încheiat. Și totuși, mai avea ceva nespus de important de oferit: Îl cunoștea pe singurul Dumnezeu Adevărat, pe Adonai al lui Israel! Și Îi accepta judecățile. Ea, asemeni Domnului Cristos, Care i-a întrebat pe ucenici „Voi nu vă duceți?”(după ce fusese părăsit de cei 70), o îndemna pe Rut să plece după cumnată-sa. Deoarece, voia ca Rut să fie deplin liberă de orice obligații și să o urmeze din dragoste, din toată inima, pe această cale grea și fără prea multe speranțe. Dar cu Dumnezeu de mână...
• Era atât de apreciată de concetățenii ei, încât „Rut 1:19 – " Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi (Plăcută) este aceasta?”. Ea le-a răspuns cu regret și sinceritate, recunoscându-și starea:
• „ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 21
• La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile* goale”.
• Ea a conștientizat că bogăția, adevăratul belșug sunt date de familia completă, nu de avuții. De altfel, nu cred că erau muritori de foame, căci emigranții trebuie să aibă măcar bani de drum și de prima instalare. Cei săraci „lipiți” rămân unde locuiesc în foamete și cerșesc de la poporul lor, căci bani de călătorie și hoteluri nu au, cu siguranță! Și se bazau pe ceva meserii Elimelec și fiii lui, odată ce au avut curaj să plece între străinii păgâni. Naomi probabil nu dorea să emigreze, dar a trebuit să se supună soțului. Și nu voia să-i împiedice pe fii să „reușească” în viață! . Păreau să se fi „realizat” printre străini, dac-au fost acceptați ca soți de către două moabite... În concluzie, Domnul te poate binecuvânta din belșug în țara ta, dacă ai răbdare și nu emigrezi, deoarece El te-a predestinat să te naști și să crești într-o anumită țară. Iar Israel era poporul ales, deci familia lui Elimelec efectiv i-a „întors spatele” DOMNULUI mergând să locuiască în țara Moabului.
• Totuși, Naomi s-a temut tot timpul de Domnul și a arătat o dragoste deosebită nurorilor, cert superioară celei din familiile lor naturale, de aceea Rut i-a făcut acea promisiune de fidelitate unică în relațiile noră-soacră:
• „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul** tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; 17
• unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul* ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” Deducem de aici că era deja convertită la Dumnezeul lui Israel prin purtarea soacrei sale.
• Mai departe, Naomi, hrănită de Rut, i-a dezvăluit acesteia posibilitatea răscumpărării și a unui soț-răscumpărator prin legea leviratului. Acesta avea să fie Boaz, deja atras de Rut, deși nu era ruda cea mai apropiată.
• Naomi arată cât se gândea la Rut, fără pic de egoism sau de gelozie, deși, poate era și ea încă la o vârstă când mai putea procrea: „Fiica mea, aş vrea* să-ţi dau un loc de odihnă**, ca să fii fericită.”
• Da, Naomi a înțeles că pierduse un soț și doi fii, dar căpătase o fiică ce o iubea mai mult decât cei trei la un loc! Și câtă înțelepciune a avut să-i profețească lui Rut:
• „Fii liniştită*, fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul chiar astăzi.”
• Ea era mulțumitoare Domnului, în ciuda tragediilor trăite, căci a spus: „Să fie binecuvântat* de Domnul, care este plin de îndurare** pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit”
• De aceea, Domnul a răsplătit-o cu un nepot, Obed, ce trecea legal drept fiu al lui Mahlon:
• • Femeile au* zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi lăudat în Israel! *15
  • Copilul acesta îţi va înviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale, căci l-a născut noră-ta, care te iubeşte şi care face pentru tine mai mult* decât şapte fii.”*
  • 16Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe şi a văzut de el. (Nu s-a temut că ar putea și el să moară de tânăr-obs. pers).
  • 17Vecinele* i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.”
    
• Deci Naomi a fost o strămoașă spirituală a lui David și a Mariei, mama Domnului Isus. Ce putem învăța de la ea? Credința. curajul, sinceritatea, dragostea, altruismul, tenacitatea. ȘI speranța, pe care nu a pierdut-o odată cu familia. Și răbdarea în încercare, care a făcut-o, în final, prin harul Domnului, o biruitoare, o eroină a credinței, ca și pe Rut, celebra ei noră.