FAPTELE APOSTOLILOR 1:6-26.

FAPTELE APOSTOLILOR 1:6-26.

Agenda lui Dumnezeu Tatăl.

 „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: "Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?" El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.”  1:6-7

„L-au întrebat.”  verbul este la timpul imperfect – se pare că L-au întrebat de mai multe ori. Eu aș traduce: Îl tot întrebau. Asta pentru că El le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu (v.3) iar ei o țineau cu Împărăţia lui Israel.

Vremurile, gr.chronos = erele, epocile (trecerea timpului).                                          

Soroacele, gr. kairos = termene, perioade în care se petrec anumite evenimente.

(totuși, unii le consideră sinonime)

Agenda lui Dumnezeu pentru apostoli (prin extensie, biserica)

„Împărăția lui Israel”, ideal evreiesc ancorat în profeția V.T.

Planul lui Dumnezeu nu se oprește la Israel:

„...Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Secvența geografică a cărții:         

Ierusalim – cap. 1-7 

Iudeea și Samaria – cap. 8-12   

Marginile pământului (Roma) – cap. 13-28.

Îmi veți fi martori -  aceasta este agenda, misiunea, mandatul Bisericii

Înălțarea lui Isus la cer 1:9-11

După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer."

„a fost înălțat” - timpul aorist, indicativ pasiv. Agentul neexprimat aici al acțiunii (diateza pasivă) este Tatăl.

Notă: Este importantă descrierea evenimentului, pentru că de aceste detalii se leagă (ar trebui) orice reprezentare a celei de-a doua veniri. (O provocare)

Așteptare în rugăciune – Ierusalim, camera de sus (locul unde a fost instituită Cina?)

Maria și frații lui Isus, la un loc cu apostolii. Nu are privilegiul de „mamă a lui Dumnezeu”. Se roagă ca orice altă credincioasă din biserica primară.

Situația lui Iuda, explicată doar în acest text și nu cu scopul de a trage concluzii ci pentru a rezolva succesiunea sau completarea numărului de 12.

Remușcare, regret, restituirea banilor. Decizia de a-și lua viața în loc de pocăință.

Cine a fost Iuda? Singurul din afara Galileii. Iscarioteanul. Variante: bărbat din Keriot (Chedeș), o cetate din Iudeea (Ios. 15:23) sau „cuțitar, asasin”, adică tot un zelot ca și Simon. (Ev. după Marcu (3:18) nu folosește cuvântul zelot, care este ofensator pentru romani, ci cuvântul Canaanitul, respectiv din Cana Galileii)

Acheldama – ogor al sângelui. Are sensul de teren cumpărat cu un preț de sânge sau loc unde s-a vărsat sânge.

Situația lui Iuda ne duce spre interminabila discuție despre liberul arbitru. Autorul folosește „trebuia” gr. dei care exprimă o necesitate.

Criteriile de înlocuire a lui Iuda (pe motiv de apostazie), vor fi folosite de detractorii lui Pavel, de aceea Luca are grijă să-i spună „martor al învierii” și nu apostol. Dar Petru și ceilalți erau foarte atenți la numărul de 12 după numărul semințiilor lui Israel.