Din orfană … împărăteasă ! Trebuie doar aşteptare ! [Estera 2.5-7]

Categorie: Studiu biblic

Săraca de ea … probabil au spus despre Hadasa, când a rămas orfană. Ferice de cei ce plâng … nu de cei ce se plâng ! Au uitat ce scrie despre Dumnezeu, că : „El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt”. (Psalmi 68 : 5).

Împăratul de atunci şi-a ales o împărăteasă, despre care nu ştia că era orfană ! Şi Dumnezeu, din orfani … îşi alege împărăteasa ! Domnul Isus ne-a spus : „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi”. (Ioan 14 : 18)

În Psalmi (146 : 9) scrie că : „Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi”. Aparent, Estera nu avea niciun viitor … dar nu a fost aşa, deoarece binecuvântarea depinde de Dumnezeu ! Apostolul Pavel le amintea Romanilor din istoria Evreilor că :

„ … nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” (Romani 9 : 16 ). Nebucadneţar era invers … părea că are tot viitorul în faţă dar, când Nebucadneţar spunea că Babilonul este al lui … nu realiza că nici el nu este al lui !

Un Motto foarte bun, (mai ales atunci când sunt necazuri în viaţă) este : „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”. (Plângerile lui Ieremia 3 : 26)

Textul Biblic : „În capitala Susa era un iudeu, numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet”.(Estera 2 : 5 – 7).

Mardoheu este omul care şi-a pierdut ani din viaţă doar pentru a educa o fetiţă ! De fapt nu au fost deloc ani irosiţi, ci ani investiţi în viaţa altcuiva ! Mardoheu este un model foarte bun pentru cei care nu-şi caută folosul lor !

În Estera 1 : 4, 5, 10 şi 11 este scris despre împărat astfel : „El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti …

A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip”.

Vasti a pierdut totul în ultima zi … a 187-a ! Împăratul a avut nevoie de 186 de zile pentru a arăta ce avea. După aceea şi-a chemat soţia, care nu l-a ascultat. Împăratul avea lucruri dar nu avea ascultare ! Aceasta şi-o dorea ! Şi Împăratul Împăraţilor vrea de la mine acelaşi lucru : ascultarea şi trăirea pentru EL. Şi mie mi se cere o singură zi să trăiesc pentru EL ! Azi !

Pentru aceasta este nevoia de supunere ! A se vedea relaţia de supunere a unuia faţă de celălalt, dintre Mardoheu şi Estera ! „Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi iudeilor. I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul.

Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruie de el pentru poporul său … Estera a trimis să spună lui Mardoheu : „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua.

Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele ; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii ; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” Mardoheu a plecat şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.” (Estera 4 : 7 – 8, 15 – 17).

Lui Moise, Domnul i-a vorbit printr-un spin sau rug care nu se mistuia. În Biblie spinul, este un simbol al celui rău, al necredinciosului ! A se vedea :

II Samuel 23 : 6 : „Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci şi nu-i iei cu mâna”.

Ezechiel 2 : 6 : „Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor ; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpioni, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici”.

Mica 7 : 4 „Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini”).

Soţul necredincios, (sau cel necredincios din familie), este o sursă a apropierii de Domnul, fiindcă pentru transformarea lui se cer : post, rugăciune, smerenie !

Sursa: CEZAREEA