"Transformarea lui Toma" - pastor Ioan Cocîrţeu

Categorie: Sfintenie

Ioan 20: 19-29

Câțiva din ucenicii Domnului Isus sunt foarte bine cunoscuți. Cărțile Noul Testament au fost scrise de ucenici ca Petru și Ioan, despre ceilalți, știm foarte puțin. Aș vrea să privim la ce ne spune Biblia despre unul dintre cei mai puțini cunoscuți oameni ai Domnului. Aș dori să ne uităm la viața ucenicului numit Toma.

Nu știm aproape nimic despre viața timpurie a acestui om și despre chemarea de a-L urma pe Domnul. El a mers să pescuiască cu Petru și ceilalți (Ioan 21), ceea ce poate indica faptul că a fost un pescar înainte de a deveni ucenic. Numele Toma este aramaic și înseamnă ”Geamăn”. Aparent, Toma mai avea un frate sau o soră geamăn, dar persoana aceasta nu este identificată în Biblie. Unii cred că Toma și Matei erau frați gemeni pentru că ei sunt menționați tot timpul împreună în lista apostolilor. Toma apare doar în 12 versete ale Evangheliilor. De 5 ori, în 5 versete din textul acesta.

De 2000 de ani, Toma a fost etichetat în fel și chip. De cei mai mulți a fost numit ”Toma necredinciosul”. A fost portretizat ca un om plin de îndoială și frică. Personal, cred că Biblia ne descoperă o altă față a lui Toma. Problema primară a lui Toma era pesimismul, el privea la partea negativă a oricărei situații. Dacă ne uităm în Scriptură, vom vedea că El a posedat calități admirabile. A fost credincios Domnului, L-a iubit, a posedat un spirit întrebător.

Aș vrea să vedem cum a lucrat Domnul în viața acestui om.

TOMA MÂHNITUL v. 24
Evanghelistul Ioan ne spune că Toma nu era cu ucenicii când li s-a arătat Domnul Isus. Nu știm unde a fost în ziua aceea, dar ceea ce știm despre el, până atunci, poate să ne dea răspunsul. Sunt două exemple în Biblie care ne descoperă inima lui Toma. În Ioan 11: 16, Toma vrea să moară pentru Domnul dacă este necesar, și la misiunea aceasta îi cheamă și pe ceilalți. În Ioan 14: 5, Toma are întrebări și întrebările lui nu erau motive de îndoială, ci întrebări născute din dorința de a cunoaște mai mult. Aceste două pasaje ne pun în față un om care nu se teme de nimic. El este loial Domnului până la moarte și Îl iubește pe Domnul mai mult decât propria viață. Vrea mai bine să moară decât să trăiască fără Domnul !

Când Domnul Isus a murit, universul lui Toma s-a zguduit, El a gândit că totul s-a ruinat. A devenit abătut și descurajat. El nu a fost cu ceilalți ucenici prin alegere, ci dintr-o durere lăuntrică provocată de spulberarea oricărui vis pe care îl avea legat de Domnul Isus. Era undeva mâhnit în duminica aceea.

Bineînțeles că oricare ar fi fost motivele pentru care el a lipsit, Toma a pierdut mult pentru că nu a fost acolo. A pierdut prezența Domnului, puterea Domnului, pacea Domnului (v. 19), promovarea Domnului (v. 21), proviziile Domnului (v. 22, 23). Toate acestea le-a pierdut, alții i-au spus despre ele (v. 25).

Dați-mi voie să punctez câteva lucruri:
• Prezența la biserică nu este o opțiune, ci o poruncă dată de Domnul (Evrei 10: 25, 26).
• Când lipsești de la închinarea bisericii, tu pierzi o oportunitate irepetabilă.
• Dumnezeu are ceva special pentru fiecare dintre noi când ne întâlnim aici.
• Avem nevoie de Biserică și de ce poate oferi ea.

TOMA ÎNDOIELNICUL v. 25
Toma nu era cu ei când a venit Domnul, ucenicii i-au spus. Textul original este ”au încercat să-l convingă”. Ce spune Toma: ”Dacă nu voi vedea…nu voi crede.”

Aș vrea să ne gândim puțin și la ceilalți ucenici. Când ei au auzit că a înviat Domnul, nici ei nu au crezut (Luca 24: 11, Marcu 16: 11). Singurul motiv pentru care ei au crezut a fost acela că ei L-au văzut pe Domnul. Iată că Toma cere aceeași dovadă. Aici era problema lui Toma, el era o persoană negativistă. A petrecut o săptămână întreagă în izolare și descurajare.

A fost un timp în care noi toți am fost îndoielnici, dar Duhul lui Dumnezeu ne-a convins de adevărurile Sale.

TOMA DECLARATIVUL v. 26-29
După 8 zile, ucenicii decid să fie împreună, iar Domnul Isus apare în mijlocul lor. De data aceasta, Cel înviat se concentrează pe Toma. Îi salută cu aceleași cuvinte ”Pace vouă !”, ca mai apoi să-L invite pe Toma să-L atingă și să se convingă.

Este o diferență între îndoială și necredință. Îndoiala este o problemă a intelectului. Necredința este o problemă a inimii. Problema lui Toma era îndoiala. Când întrebările lui au primit răspuns, el nu a mai avut nevoie să-L atingă pe Domnul. Faptul că L-a văzut a fost suficient. Toma face una dintre cele mai mari mărturisiri din toată Biblia: ”Domnul meu și Dumnezeul meu !” Toma a primit ceea ce ucenicii primiseră în urmă cu o săptămână.

Aparent, Toma niciodată nu s-a mai îndoit. După Rusalii, Biblia nu-l mai menționează. Istoria ne spune că Toma a călătorit spre est propovăduind Evanghelia până în Persia și chiar în India, acolo unde a făcut o mare lucrare.

CONCLUZIE:
Toți cei care au crezut fără să vadă sunt mult mai binecuvântați decât Toma !

sursa: https://biserica2.ro/